Cum va administra USL propriul succes?

Reuniunea de la Cotroceni a durat 20 de minute şi a fost gândită de preşedinte astfel încât să diminueze cât mai mult victoria morală a opozanţilor săi de la USL, invitând simultan toate partidele. Obligat de circumstanţe să-şi calce promisiunile belicoase din campanie şi să-i încredinţeze totuşi lui Victor Ponta mandatul formării guvernului, preşedintele a redus consultările la minimum şi a evitat să facă anunţul personal, preferând un laconic comunicat de presă.

Mai mult, preşedintele a publicat cu mare urgenţă o înregistrare video, neprofesionistă, a consultărilor în cursul cărora a admis că desemnarea lui Victor Ponta i s-a impus nu doar prin voinţa partidelor, dar şi a electoratului care a învestit anume această formaţiune politică.

Este o declaraţie importantă, menită să consolideze pacea politică. Cu toate acestea, nu a trecut neobservat faptul că preşedintele a evitat să facă această ”retractare” direct în faţa naţiunii întregi. Probabil, aşa cum se spune, în noaptea de miercuri spre joi a săptămânii trecute a fost momentul în care cele două tabere au parafat un acord ale cărei urmări le vedem astăzi. Victor Ponta, Crin Antonescu şi Liviu Dragnea au fost, potrivit anumitor relatări, la palatul Cotroceni, unde au purtat cu preşedintele o conversaţie lămuritoare.

În orice caz, lucrurile par să fi intrat oarecum pe făgaşul normal şi există premise solide pentru învestirea unui guvern până la sfârşitul anului. Dar, în ciuda solidarităţii din cadrul alianţei guvernamentale, călite în doi ani de luptă politică cu preşedintele Traian Băsescu, probleme există, iar cea mai dificilă este cooptarea UDMR.

Multă lume argumentează în aceste zile la Bucureşti împotriva cooptării formaţiunii maghiare, evocând îndărătnicia cu care preşedintele Kelemen Hunor a păstrat alianţa cu PDL. Argumentul este, în principiu, valabil, dar este utilizat în mod selectiv. Mica formaţiune de profesionişti ai migraţiei, condusă de generalul Oprea, a jucat un rol mult mai important în deturnarea majorităţii din toamna anului 2009 şi reînvestirea lui Emil Boc.

Or, militanţii acestui grupuscul, care au ”înţeles” mai prompt decât alţii semnificaţiile ”interesului naţional”, se regăsesc astăzi în USL şi par la adăpost de marile reproşuri. Aşadar, argumentul participării la fosta guvernare ar trebui aplicat tuturor sau nimănui. Şi se ignoră iarăşi un aspect esenţial care trimite în cele din urmă tot la morală: UDMR a încheiat un contract cu PDL şi l-a păstrat până la sfârşit, în ciuda faptului că în jur cădeau obuze şi citadela se prăbuşea în ruine.

Nu este lipsit de importanţă nici faptul că UDMR nu este o formaţiune unitară, ci un conglomerat de asociaţii etnice, care reuneşte opţiuni politice destul de diferite. Se uită prea des că există militanţi UDMR care au criticat cu energie politica preşedintelui Traian Băsescu, începând cu tăierea salariilor şi continuând cu temele constituţionale. A existat o opoziţie ireductibilă în cadrul UDMR, care ar putea fi acum valorificată în modul cel mai firesc cu putinţă, fără compromisuri foarte mari. În sfârşit, cooptarea unei formaţiuni ca UDMR e şi o chestiune de înţelepciune strategică: succesul pretinde uneori renunţări, tocmai pentru a-l face mai durabil.

Se mai poate aminti desigur că generalul Oprea a trecut de partea preşedintelui Băsescu în toamna lui 2009, dar tot el l-a părăsit, făcând posibilă demiterea guvernului Ungureanu prin moţiune de cenzură. UNPR şi-ar fi câştigat aşadar dreptul de a participa la noua guvernare. Toate aceste consideraţii arată însă cât de inoperant este criteriul moral şi cât de puţin ar trebui el invocat în dezbaterea politică.

Aşadar, reacţia aceasta virulentă împotriva UDMR ar trebui pusă mai curând pe seama unui fond anti-maghiar vechi şi greu solubil, pe seama acestui zaţ care, din păcate, tulbură încă atmosfera vieţii politice româneşti. Dar tocmai de aceea intenţiile premierului desemnat Victor Ponta merită să fie susţinute. Liberalii riscă, din păcate, să rămână în ofsaid, nu neapărat în desfăşurarea imediată a faptelor, ci într-un joc mai subtil, pe termen lung.