Cum se poate face „o altfel de politică“

Fuziunea dintre PNL şi PDL rămâne încă problematică. Conform multor mărturii din interior, cele două partide continuă, de fapt, să funcţioneze complet independent. Vasile Blaga confirma şi el această stare de lucruri, exprimându-şi speranţa că împreună cu noua preşedintă a PNL va realiza „fuziunea deplină a PNL cu PDL şi unificarea dreptei într-o singură forţă politică“. Este posibil ca alegerea Alinei Gorghiu să fi avut drept criteriu nerostit şi capacitatea de a colabora cu democrat-liberalii şi de a accepta mai uşor o topire a vechilor identităţi într-o alta nouă. Între timp şi liberalii, şi democrat liberalii continuă să manifeste o anumită crispare, care devine din nou vizibilă după ce campania pentru prezidenţiale s-a încheiat. De fapt greul de abia de acum începe.

Putem spune de pe acum, ca pe un adevăr de ordin general, că fuziunea aceasta nu va reuşi dacă nu va căuta să creeze o platformă politică comună, începând cu o nouă reflecţie asupra doctrinei şi terminând apoi cu distilarea unui program de guvernare. Dacă organizaţiile celor două partide vor fi lăsate cumva deoparte, în timp ce o mână de experţi va lucra la un program de guvernare, aşa cum a răzbătut din anumite declaraţii, atunci fuziunea va fi un eşec. Este imposibil ca două partide – care nutreau până nu demult gândul eliminării totale a celuilalt, care au istorii diferite şi un depozit afectiv uneori antagonic – să lucreze solidar fără o anumită uitare de sine.

PNL şi PDL nu vor deveni un singur partid puternic şi funcţional dacă nu se vor angaja, de pe acum, într-un efort amplu de redefinire a platformei politice. Odată ce PNL a aderat la PPE a asumat, inevitabil, şi un accent mai puternic la dreapta, a încorporat aşadar o nuanţă conservatoare în plus. PDL la rândul său are ocazia să se despartă de echivocuri şi să meargă cu adevărat la dreapta, renunţând la sincretismele care l-au caracterizat până acum. Ambele grupări au câte ceva de făcut şi cel mai bun lucru este să iniţieze un proces comun de redefinire a programului politic în pregătirea unui mare congres, care să aleagă pentru prima dată şi o singură conducere.

Dar fiecare temă a noului program ar trebui să fie discutată de toate organizaţiile şi plebiscitată la toate nivelurile partidului în aşa fel, încât proiectul care va fi supus aprobării Congresului să fie resimţit în modul ce mai natural ca proiect comun asumat, deopotrivă, de cele două organizaţii. Este vital ca programul să fie resimţit ca o creaţie comună a tuturor, viitoarea conducere unică reprezentând ea însăşi echipa care va da cea mai bună exprimare a acestui proiect.

Suntem conştienţi că lucrurile nu vor putea decurge perfect, dar, fără un proiect comun care să fie luat în serios, nu va exista niciodată o unificare reală, ci doar o tot mai rafinată formă de oportunism, dublată de un clientelism la două capete.

Câştigul unui asemenea demers va fi enorm. Căci nu doar că partidul ar deveni unitar, dar sentimentul identităţii va fi consolidat şi prin ancorarea în câteva idei politice mai precis formulate. Noul PNL are şansa de a face ”o altfel de politică” începând chiar cu sine.