Cui foloseşte ordonanţa Guvernului Ponta?

Guvernul Ponta a emis recent o ordonanţă de urgenţă prin care modifică legea electorală în vederea alegerilor parţiale din mai, suscitând o serie întreagă de critici. De exemplu, deputata europeană Monica Macovei i-a cerut premierului să retragă ordonanţa şi să modifice legea în Parlament. În opinia Monicăi Macovei, această ordonanţă nu se justifică, deoarece Lege cu pricina a fost declarată neconstituţională în 2010 şi era aşadar suficient timp să fie modificată în Parlament. În plus s-ar încălca bunele practici în materie electorală, aşa cum au fost ele definite de Comisia de la Veneţia.

Într-adevăr legea electorală a fost declarată neconstituţională în 2010, în urma contestaţiei lui Remus Cernea şi de atunci s-au succedat nu mai puţin de trei guverne care nu au modificat legea. De ce? Cea mai bună explicaţie este că nimeni nu a avut interesul să o facă.

Atunci de ce s-a simţit guvernul Ponta îndemnat să opereze acum o modificare pe care toată lumea a ignorat-o timp de patru ani? Unii au susţinut că Victor Ponta a avut de fapt intenţia de a face servicii lui Traian Băsescu (vezi analiza Blogary.ro, “Când Ponta şi Băsescu se ceartă la televizor şi îşi fac cadouri pe sub masă”). Ordonanţa guvernului modifică legea în aşa fel, încât să poate participa în alegerile parţiale din mai şi Partidul Mişcarea Populară.

Guvernul a susţinut că a modificat legea cu scopul de a o pune de acord cu observaţiile Curţii Constituţionale, dar în realitate a făcut mai mult decât atât. Să rezumăm faptele.

Legea electorală interzicea explicit partidelor care nu îndepliniseră pragul electoral să depună candidaţi în alegerile parţiale. În mod implicit însă, interdicţia se răsfrângea şi asupra candidaţilor independenţi. Remus Cernea a provocat legea electorală de două ori la rând: prima dată în calitate de candidat al Partidului Verde, partid care nu trecuse pragul electoral la alegerile din 2009, şi a doua oară în calitate de independent.

Prima dată, Curtea Constituţională i-a respins contestaţia, considerând că legea avea dreptate (Decizia 61 din ianuarie 2010). A doua oară însă a considerat că Cernea a fost nedreptăţit, căci independenţii nu sunt supuşi condiţiei de a trece pragul electoral. Aşa se face că a doua decizie a CCR (Decizia 503 din aprilie 2010) a declarat neconstituţional articolul contestat, dar numai în ce priveşte situaţia candidaţilor independenţi.

Ce a făcut însă Guvernul? A modificat articolul cu pricina în aşa chip, încât orice restricţie a dispărut, inclusiv aceea privitoare la partidele care nu îndepliniseră pragul la alegerile din 2012. În primă instanţă putem spune că legea a fost pusă de acord cu judecata Curţii Constituţionale, dar la a doua privire observăm că Guvernul a făcut mai mult decât atât. Potrivit ordonanţei, la alegerile parţiale vor putea depune candidaturi absolut toate partidele şi nu doar cele care au trecut pragul electoral în 2012.

A făcut bine sau rău? A încălcat Guvernul opinia Curţii Constituţionale (prima din 2010) care valida restricţia privitoare la partidele care nu trecuseră pragul electoral? În mod riguros nu putem spune nici da, nici nu, căci ordonanţa nu stabileşte explicit dreptul partidelor care nu au trecut pragul de a candida. Ele dobândesc acest drept doar prin faptul că interdicţia explicită a fost eliminată şi eventual doar Curtea Constituţinală s-ar putea din nou pronunţa în cazul în care cineva ar sesiza-o.

Aşa după cum am văzut, Guvernul nu a introdus restricţii, nu a îngrădit drepturile electorale, ci dimpotrivă le-a lărgit. În realitate, nu doar Partidul Mişcarea Populară va putea depune candidaţi, ci absolut toate partidele care ar dori acest lucru. Dacă Guvernul a intenţionat să facă servicii cuiva, nu este clar cine este beneficiarul.

Cu siguranţă că în politică există înţelegeri secrete între adversarii politici declaraţi. Dar dacă acestea sunt de folos tuturor, dacă ele lărgesc drepturile, atunci contestaţiile nu au nicio putere. Adevărata discuţie care ar trebui iniţiată este aceea despre viitoarea lege electorală.