Croaţia serbează admiterea în UE

Dacă am fi fost în 2004, când Uniunea Europeană făcea prima sa extindere spre Răsărit, absorbind zece noi membri, nimic nu ar fi părut mai firesc decât să aştepţi un nou val de admiteri. Aşa cum nimeni nu poate fi surprins de faptul că, iată, Croaţia îşi găseşte locul în familia UE. Dar a venit criza şi au început toate problemele Uniunii, astfel că scepticismul a crescut - ba chiar s-a transformat în îngrijorare: se va mai respecta termenul de 1 iulie 2013 pentru admiterea Croaţiei? Ziarul Bild se întreba, recent, uşor populist, dacă nu cumva noul membru este viitorul cimitir al miliardelor de euro pompaţi în salvarea altei naţiuni. Unele voci se grăbesc să spună despre Croaţia că este depresivă şi deloc euforică; ba, se mai aud câteodată şi acuzaţii de corupţie şi naţionalism.

Euro-entuziasmul deceniului trecut e cam istorie. Iar Croaţiei îi este clar că admiterea sa vine într-un moment de euro-pragmatism - la fel cum pragmatici trebuie să fie până la capăt politicienii croaţi chemaţi să europenizeze până la capăt economia şi administraţia şi să ducă la bun sfârşit bătălia cu corupţia.

O lecţie pentru Balcanii de Vest

În realitate, spre deosebire de primii ani, marcaţi de naţionalism, ai independenţei sale, Croaţia a devenit o ţară deschisă şi tolerantă, în care justiţia chiar funcţionează. Şi asta se datorează în primul rând opţiunii europene oferite Croaţiei în momentul deschiderii negocierilor de aderare la UE. Procesul integrării a fost un catalizator al democratizării fostei republici iugoslave. Şi la asta ar trebui să gândească cei ce susţin că Uniunea nu mai are loc de extindere înainte de a-şi consolida actualele structuri.

Până la urmă, Uniunea Europeană este un proiect pacificator, iar strategia pentru Balcanii de Vest este un instrument de implementare a păcii în această regiune. Amintirile şi experienţele războiului sunt încă vii, în cazul croaţilor - şi oamenii de acolo ştiu bine cât de fragilă poate fi pacea.

Croaţia devine un exemplu pentru învecinatele Serbia şi Bosnia-Herţegovina şi poate avea funcţia de motor al reconcilierii. În orice caz, admiterea Croaţiei este ilustrarea eforturilor încununate de succes - reformele merită parcurse, chiar dacă drumul spre UE nu e nici scurt, nici simplu. În acest sens, semnalul dat Serbiei, invitată să înceapă negocierile de aderare, sunt un semnal important. Solidaritatea UE nu se termină la graniţele comunitare.