1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Creştinii, din ce în ce mai prigoniţi

Organizaţia Open Doors estimează că, la nivel mondial, peste 100 de milioane de creştini sunt persecutaţi din pricina credinţei lor. Perspectivele nu par deloc îmbucurătoare, în ciuda unor fragile veşti bune.

Creştini nord-coreeni

Deutsche Welle a stat de vorbă cu Thomas Müller (nume modificat de redacţie) în legătură cu situaţia creştinilor din ţările în care aceştia sunt cel mai aprig prigoniţi: Arabia-Saudită, Afganistan, Irak şi Somalia. Domnul Müller este jurist şi lucrează ca analist la Open Doors, o organizaţie creştină (transconfesională) de binefacere, care încearcă să-i sprijine pe creştinii marginalizaţi şi chiar pedepsiţi din raţiuni politice în peste 50 de ţări.

DW: Domnule Müller, printre ţările în care creştinii sunt cei mai persecutaţi se numără Coreea de Nord, Irak, Afganistan şi Somalia. Situaţia este aşa dintotdeauna sau s-a agravat în ultima vreme?

TM: În principiu putem spune că aceasta este starea lucrurilor de ani buni. Corea de Nord de pildă se află pentru al 11-lea an consecutiv pe locul întâi pe lista întocmită de noi, în ceea ce priveşte urmărirea şi prigonirea creştinilor. Nici nu este de mirare, la câte lucruri auzim că s-ar întâmpla în această ţară. Reacţia este mai degrabă una de surprindere, de mirare că acolo există creştini. Da, ei există, însă duc o existenţă subterană. Dacă sunt identificaţi ca atare, îi aşteaptă lagărul de muncă sau poate ceva chiar mai rău.

DW: Există ţări în care pesecuţia creştinilor s-a diminuat?

Refugiaţi creştini în Coreea de Nord

TM: Există ţări în care a apărut un licăr de speranţă, cu precădere în sudul Asiei. O situaţie specială este în Myanmar, fostă Birmania, care s-a şi aflat in centrul atentiei după ce junta militară a predat o parte din putere. Una din minorităţile cele mai însemnate din Myanmar este Kachin, formată din creştini. Împotriva lor, armata continuă să lupte.Te şi întrebi cine deţine acolo puterea. Să fie armata sau preşedintele? Bisericile sunt ţintite în mod expres, pentru că în ele găsesc refugiu mulţi dintre cei umăriţi.

DW: Persecutarea creştinilor are mai multe faţete, putând fi de natură fizică, violentă sau de natură verbală. A devenit prigonirea creştinilor mai violentă decât în trecut?

TM: Înainte, statul era cel care persecuta, mai ales dacă ne gândim la comunism. Acest lucru s-a schimbat un pic în ultimii ani, pe măsură ce guvernele au observat că persecutarea creştinilor şi a altora de altă confesiune, dăunează din punct de vedere al PR-ului. Astfel, s-a trecut la aplicarea altei metode, respectiv aţâţarea altor grupări chipurile independente, care să acţioneze împotriva creştinilor. Concluzionând, se poate spune că nivelul violenţei nu a scăzut. Cu precădere într-o ţară în care speram ca situaţia să se amelioreze, cum este Egiptul, au avut loc numeroase atacuri împotriva comunităţii de creştini copţi. Este vorba despre 8-10 milioane de oameni, poate chiar mai mulţi. De aceea, nu mai putem vorbi despre o primăvară arabă în Egipt.

DW: Documentaţi persecutarea creştinilor la nivel mondial utilizând nu doar cifre abastracte, ci şi pe baza unor analize ample, susţinute. Pe baza acestora, s-a stabilit care sunt tendinţele cele mai evidente şi mai periculoase momentan?

TM: Tendinţa cel mai uşor observabilă este că extremismul islamic ia amploare pe zi ce trece. Există grupări care, din păcate, au ajuns să se manifeste inclusiv în mass-media din occident. Aş pomeni doar de Boko Haram din Nigeria, unde au loc atacuri cumplite, care vizează creştinii. Un alt exemplu este Mali, unde grupările islamiste au cucerit întreaga parte de nord. Nu demult a avut loc cel mai grav atac asupra unei biserici creştine, în Pakistan. Aşadar, agresiunile iau amploare şi nu au loc doar într-o anumită parte a lumii.

DW: Imaginea pe care o prezentaţi este extrem de sumbră. La fel arată şi aprecierile privind situaţia pe viitor în ceea ce priveşte persecutarea creştinilor?

Indexul prigoanei anti-creştine

TM: Câtă vreme nu se înţelege că, în pofida tututor tendinţelor de democratizare, de altfel salutare, în unele ţări democraţia nu se câştiga doar la urne, ci şi prin protejarea minorităţilor, nimic nu se va schimba în respectivele state. Acest lucru este valabil nu doar pentru ţările pe care le-am menţionat deja, ci şi pentru cele în care democraţia funcţionează bine de câţiva ani, cum este Indonezia. Nici aici minorităţile nu sunt protejate, astfel că există atacuri parţial violente, îndreptate împotriva creştinilor. Alteori, bisericile sunt închise pur şi simplu.