1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Corupţie, antisemitism, ultranaţionalism

Petre M. Iancu17 decembrie 2013

Mulţi comentatori germani se arată fascinaţi de evenimentele din Ucraina şi de cea de-a treia versiune de guvern Merkel. Unii acordă tot mai multă atenţie şi României...

https://p.dw.com/p/1Aaym
Imagine: DW/V. Medyany

În timp ce varii editorialişti salută învestirea noului guvern creştin-social-democrat condus de Angela Merkel şi îl elogiază pentru unii dintre membri săi, criticându-l totodată pentru numărul neobişnuit de mare de miniştri-secretari de stat, alţii examinează situaţia din România.

Süddeutsche Zeitung publică un amplu şi remarcabil reportaj semnat de Elena Stancu. Ziarista de investigaţie din Bucureşti, scrie despre un „cerc vicios” şi „cultura corupţiei” din România în contextul lanţului slăbiciunilor din domeniul sănătăţii, care-i determină pe pacienţi să-i mituiască pe medici, iar pe cei din urmă fie să-i ungă pe şefii lor, fie să emigreze în Germania dacă nu vor să se lase corupţi.

Şoc şi comentarii dintre cele mai acide au suscitat, însă, în Germania, mai puţin corupţia şi demersurile clandestine ale parlamentarilor USL din „marţea neagră”, de a legaliza hoţia şi inegalitatea în faţa legii, cât derapajele antisemite tot mai frecvente care au marcat viaţa publică românească din ultima vreme. Şi nu e vorba doar de colindul visceral antisemit transmis zilele trecute de TVR.

Ediţia online a revistei Der Spiegel îşi anunţa cititorii acum câteva zile că ex-şeful adjunct al formaţiunii extremiste, ultranaţionaliste PRM, Lucian Bolcaş, „un politician antisemit, ar urma să devină judecător constituţional”.

Publicaţia releva lungul şir de manifestări de ură ale unor politicieni ai puterii la adresa evreilor, care a debutat cu negarea Holocaustului de către Dan Şova, în martie 2012. Deraierile au continuat cu marşul în uniformă nazistă al primarului de Constanţa, Mazăre, pentru a se încununa cu desemnarea a doi legionari drept „cetăţeni de onoare” ai unor oraşe şi aplaudarea unor afirmaţii negând Holocaustul în Aula Academiei României.

Influentului săptămânal german, care nu omite nici manifestările neonaziste de ură antievreiască din rândul minoritarilor unguri, de pildă de la Miercurea Ciuc, i-a urmat luni nu mai puţin prestigiosul şi influentul ziar Die Welt.

Cotidianul berlinez s-a văzut, la rândul său, nevoit să constate că românii care „îi urăsc pe evrei provoacă României suferinţe”, că „în România se înmulţesc ieşirile antisemite” şi că "tensiunile crescânde din societate se defulează tot mai frecvent în mod foarte periculos, prin instigări anti-evreieşti".

„Antisemitismul modern”, mai afirmă, în Die Welt, Boris Kalnoki, „a apărut şi în România odată cu industrializarea, în secolul al XIX-lea. „Evreii trăiau în special în oraşe, iar populaţia rurală şi în genere perdanţii modernizării şi ai transformărilor capitaliste i-au considerat sursă a tuturor relelor. Armele ideologice menite să-i combată le-au fost livrate de elita urbană care nu aprecia concurenţa burgheziei evreieşti.”

Prejudecăţile anti-evreieşti s-ar fi întărit ulterior în România, ca şi în Ungaria, potrivit aceluiaşi autor, „din cauza perceperii regimului comunist ca fiind unul de sorginte evreiască”, din pricina originii „multor activişti de partid”. „În căutarea de ţapi ispăşitori ar fi rămas majoritarii” şi după răsturnarea regimului ceauşist.

Devreme ce „elita coruptă huzureşte iar segmente largi ale populaţiei trăiesc în cruntă sărăcie” nu puţini „dau vina pe bănci şi pe concernele multinaţionale, iar un clişeu răspândit afirmă că evreii le-ar conduce” şi ar fi „complicii marilor puteri şi ai capitalului”.

Trecând de la paranteza sa istorică la actualitate, autorul admite că în România abia dacă mai există evrei. Pe de altă parte însă "purtătorii prejudecăţilor anti-evreieşti sunt şi ultranaţionalişti, ca Bolcaş. Or, aici e problema. Preluarea lui de către PSD, în 2010, după cearta lui cu Vadim Tudor sugerează că urmaşii comuniştilor încearcă să-şi întărească imaginea de ‚partidă naţională'".

În fine, corespondentul din Budapesta al ziarului berlinez crede că ţinta finală a tuturor acestor manevre, inclusiv tentativa trimiterii lui Bolcaş la CCR ar fi proiectul regionalizării. La mijloc ar fi descentralizarea care îi înspăimântă pe unguri, fiindcă ar răpi "substanţialei minorităţi maghiare din Transilvania orice posibilitate de autoadministrare regională şi a inflamat, ca atare, spiritele autonomiste printre secui şi chiar şi în rândul altor ardeleni”.