1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Copilărie, departe de părinţi

Medana Weident17 aprilie 2014

În premieră germană, filmul artistic de debut al Alexandrei Gulea - "Matei Copil Miner" - a fost prezentat la Köln, în cadrul Festivalului Internaţional al Filmului Feminin (în compeţia oficială).

https://p.dw.com/p/1Bk6B
Imagine: Reinhold Vorschneider

Copii, ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, lăsaţi în grija bunicilor - în cel mai fericit caz. Copii fără copilărie, copii însinguraţi, traumatizaţi. Această soartă o împărtăşesc cei mici în multe ţări din sudul Europei. Mai ales în zonele rurale şi în regiunile marcate de şomaj. Şi în România. De pildă în Valea Jiului, unde minele se închid, rând pe rând, iar şomajul creşte.

Film Matei - ein Bergmannskind EINSCHRÄNKUNG
Alexandru CzuliImagine: Nicu Ilfoveanu

Matei întruchipează unul dintre aceşti copii în filmul Alexandrei Gulea "Matei Copil Miner", o coproducţie româno-germano-franceză. Băiatul de 11 ani, rămas în grija bunicului, după ce părinţii au plecat în Italia, este interpretat strălucit de Alexandru Czuli. Acesta nu s-a dovedit a fi doar un foarte talentat actor, ci provine chiar din Valea Jiului, fiind familiarizat cu situaţia. Alexandru a avut mai mult noroc decât personajul căruia îi dă viaţă pe pelicula de celuloid, părinţii neplecând în străinătate. Prietenii săi din film, însă, împărtăşesc soarta eroului, Matei.

Copiii-Skype

Euro-Orfani" li se mai spune acestor minori sau "Copii-Skype", internetul fiind adesea singurul mod de comunicare cu părinţii plecaţi. Şi afecţiunea care lipseşte? Aceasta se reduce, nu rareori, la bani sau pachetele cu îmbrăcăminte sau jucării trimise de părinţi din depărtare.

Film Matei - ein Bergmannskind EINSCHRÄNKUNG
Imagine: Reinhold Vorschneider

"Matei Copil Miner" e o peliculă poetică, impresionantă, fără urmă însă de patetism, despre copilărie şi singuratate, într-o lume în care semnele trecutului au rămas vii - atmosfera cenușie şi dezolantă a urbei sau sistemul autoritar de educaţie, atât în şcoala cât şi acasă - într-o lume în care şomajul şi sărăcia devin din ce în ce mai apăsătoare, într-o lume în care disperarea îi determină pe părinţi să ia drumul occidentului, în căutare de lucru, chiar cu preţul părăsirii celor mici. Despre dezrădăcinare. Acolo, în depărtare, părinţii dau uneori naştere altor copii, care nici nu vorbesc limba română, ci italiana sau spaniola... Ca în cazul frăţiorului cel mic al lui Matei.

"O viziune proaspătă"

Între Matei şi bunicul său se ţese o legătură puternică. Copilul e fascinat de natură, colecţionează insecte de tot felul şi-i povesteşte bunicului ce-a citit prin cărţile de specialitate. Iar bunicul îi vorbeşte la rândul lui despre copaci, despre pomii fructiferi. Într-o bună zi, această legătură strânsă dintre nepot şi bunic cunoaşte o fisură. Bunicul reacţionează ca şi direcţiunea şcolii prin duritate, prin neînţelegere, recurgând la pedeapsă, ceea ce-l determină pe Matei să fugă de acasă. Ajunge chiar la Bucureşti, strecurându-se în interiorul Muzeului Antipa, ale cărui colecţii îl fascinează. Revenit acasă, la Uricani, îl găseşte pe bunic pe patul de moarte.

Alexandra Gulea Regisseurin EINSCHRÄNKUNG
Alexandra GuleaImagine: Bertrand Buffeteau

"Foarte atinsă de estetica filmelor lui Reinhold, mi-am dorit să colaborăm la acest proiect. Scenariul l-a convins şi a acceptat. Pe lângă acuitatea şi rigoarea privirii lui, faptul că se afla pentru prima oară în acest spaţiu aduce filmului o viziune proaspată", mi-a mărturisit Alexandra Gulea. Colaborarea cu directorul de imagine german Reinhold Vorschneider s-a dovedit o alegere excelentă.

Pierderea copilăriei

Film Matei - ein Bergmannskind EINSCHRÄNKUNG
În straie de momârlan părăseşte bunicul lumea în care a trăit şi de care a fost atât de legatImagine: Reinhold Vorschneider

Forţa filmului izvoreşte nu doar din tematica sa tulburătoare, ci şi din imaginile fermecătoare - cadrele lungi dezvăluind privirii peisajul aproape copleşitor al munţilor înzăpeziţi care străjuie Valea Jiului sau grădina idilică de pomi fructiferi pe care bunicul îi îngrijeşte cu multă migală. Şi contrastele, deloc construite, artificiale, au valoare simbol.

Valea şi Carpaţii acoperiţi de zăpada imaculată contrastează net cu faţadele scorojite, ambientul deprimant şi gri al Uricanilor. Sărăcia cu însemnele capitalismului occidental: haine de marcă, în culori vii. Sau o cutie de bomboane cu inscripţia unei cunoscute firme de praline în care, în locul ciocolăţii, Matei a pregătit culcuşul unui pui rănit de pasăre. Moartea păsării, pe care sperase s-o salveze, anticipează cumva pierderea bunicului. Moment care marchează, de fapt, şi pierderea copilăriei.