1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Congresul PPE şi suveranismul românesc

Horaţiu Pepine17 octombrie 2012

Manifestarea politică care se desfăşoară în Capitala României are în centrul ei tema integrării mai accentuate a Uniunii Europene.

https://p.dw.com/p/16RHl
Imagine: picture-alliance/dpa

PPE nu este un partid aşa cum sunt partidele sau alianţele naţionale, ca UMP-ul din Franţa sau CSU-CDU din Germania, ci o organizaţie pan-europeană, care nu poate pune direct în aplicare rezoluţiile sale. PPE nu există ca atare decât în Parlamentul European, dar, aşa cum ştim, deşi este paradoxal, nu Parlamentul este principalul for legiuitor al Uniunii, ci Comisia Europeană. Aşadar PPE nu este un cadru propriu-zis de decizie politică, ci mai curând unul în care organizaţiile naţionale se pot concerta, elaborând un proiect potenţial valabil şi avantajos pentru toţi. Mai mult decât rezoluţiile propriu-zise contează deliberările privind candidatul PPE pentru viitorul Comisar European, care, dacă va continua trendul acesta favorabil federalizării, va juca un rol politic mult mai important decât în prezent. Dar în prealabil ar fi necesar ca popularii să conserve majoritatea în PE şi după alegerile de anul viitor.

Contează aşadar dacă PDL şi UDMR vor obţine multe sau puţine voturi la viitoarele alegeri şi tocmai de aceea rivalii popularilor, socialiştii şi liberal-democraţii europeni, au dat şi ei mesaje de sprijin pentru USL, în contrast cu acuzaţiile dure venite din partea unor lideri conservatori. Aşadar prezenţa popularilor europeni la Bucureşti nu ar trebui să fie nici exagerată ca importanţă, dar nici subestimată. România a fost inclusă în circuitul politic de vârf al politicii europene, ceea ce este un lucru bun prin el însuşi.

Să remarcăm însă că la Bucureşti se manifestă o fractură care împiedică o reală comunicare. Popularii militează prin liderii lor cei mai influenţi din Germania şi Franţa pentru declanşarea unui proces mai hotărât de unificare politică. PDL sau UDMR indiferent de nivelul lor electoral actual ar trebui teoretic să fie reprezentanţii acelora care cred la rândul lor că ar fi bine ca guvernele naţionale să-şi cedeze o parte şi mai însemnată a suveranităţii lor către o conducere europeană, eventual o Comisie reformată.

În realitate, atunci când Vasile Blaga spune că soluţia problemelor este “mai multă Europă” nu reuşeşte să comunice mai nimic. Mai multă sau mai puţină Europă nu este un subiect familiar şi inteligibil. De altfel un politician mai inteligent ca Răzvan Mihai Ungureanu a înţeles repede că “mai multă Europă” este un slogan care ar trebui tradus în preocupări mai sensibile cum ar fi liberalizarea deplină a circulaţiei forţei de muncă. În realitate, această liberalizare se află pe ultimul loc al preferinţelor PPE, chiar dacă sunt cu toţii conştienţi că este inevitabilă şi se pregătesc să-i asume costurile. Se înţelege că M.R Ungureanu şi alţi lideri PDL riscă punând iarăşi accentul pe libera circulaţie, căci s-ar putea înţelege că românii ar putea profita de federalizarea Europei doar plecând de acasă.

Dar nici opusul programului PPE, “mai multă suveranitate” nu are acelaşi înţeles pe care îl dau britanicii de pildă, sau euroscepticii continentali. Politica românească de stânga sau de dreapta nu a pus niciodată problema suveranităţii aşa cum o pune, de exemplu, preşedintele Cehiei, Vaclas Klaus, sau într-o formă implicită, deşi poate mai acută, premierul Ungariei, Viktor Orban. FIDESZ are un proiect de societate care, aplicat în mod consecvent, a reuşit să vină de multe ori în conflict cu Comisia Europeană, deşi la conducerea formaţiunii maghiare se află oameni din aceeaşi familie politică.

Suveranismul românesc aşa cum a fost el exprimat la un moment dat de preşedintele interimar, Crin Antonescu, sau de premierul Victor Ponta este legat de un episod distinct, de cel al demiterii preşedintelui Traian Băsescu şi nu se raportează la o viziune societală care ar veni în conflict cu liberalismul unei Viviane Reding, bunoară. Să amintim doar faptul că Viviane Reding a blocat fondurile europene pentru un proiect desfăşurat în Ungaria pe tema limitării avorturilor. Aşadar suveranismul implicit al unui Viktor Orban are un conţinut programatic şi el reprezintă probabil elementul cel mai incomod şi mai greu solubil din cadrul Partidului Popular European.

La Bucureşti în schimb, cei care au manifestat în aceste zile împotriva delegaţilor la congresul PPE au făcut trimitere exclusiv la invalidarea referendumului de demitere, ignorând probabil, completamente. fondul discuţiilor despre mecanismele de integrare europeană şi ratând astfel prilejul de a le dezbate.