Comisia Europeană se luptă cu cartelul Google

În Germania (ca şi în România) se "googăleşte" după ceva. Când vrei să dai o căutare pe internet, nimeni nu "bingăneşte", nici nu "yahooiază". Poate că a devenit doar un tic verbal; dar, dincolo de simpla obişnuinţă, transformarea unui nume propriu într-un verb de zilnică folosinţă denotă poziţia dominantă pe care o deţine gigantul american. Statisticile confirmă această situaţie: la nivelul Uniunii Europene, 90% din căutările de pe internet se fac folosind motorul Google; Bing, de la Microsoft, nu a reuşit să treacă de procentul de 10% nici măcar în America natală.

Concurenţa acuză Google că profită de pe urma dominaţiei şi îi îndreaptă pe internauţi către subsidiare de genul Google Maps sau YouTube. În 2010, Microsoft şi o serie de alte firme mai mici, de exemplu din domeniul intermedierilor turistice sau de pe piaţa aplicaţiilor pentru telefoanele inteligente, au depus la Comisia Europeană o plângere anti-cartel iar, între timp, oficialii de la Bruxelles au găsit că Google este numai bun de plată.

Sute de criterii şi un secret bine păstrat

"Google ne-a sugerat o serie de propuneri dar nu a întreprins nici un demers concret", declară Antoine Colombani, purtător de cuvânt al comisarului european pentru Concurenţă. Se ştie că gigantul american este dispus să ofere mai multe linkuri către concurenţă; în schimb, va face în aşa fel încât rezultatele proprii să sară în evidenţă. Dacă lucrurile vor evolua astfel, internauţii din Europa ar putea avea, în curând, alte răspunsuri la căutările pe Google decât internauţii din restul lumii. Cum se întâmplă asta, rămâne un secret pe care Google nu pare dispus să îl scoată la lumină. Specialiştii în IT speculează că ar fi vorba despre o combinaţie de circa 200 de criterii care operează simultan în stabilirea ordinii răspunsurilor afişate la căutările cu Google. Câteva dintre acestea: numărul de linkuri către paginile cu răspunsul chestionat, numărul de referinţe la cuvintele-cheie de pe pagină, numărul de vizitatori.

Tehnic vorbind, căutarea pe care o face un internaut nu este una live. Programe speciale, numite "crawlere", scormonesc încontinuu internetul şi strâng din întregul internet cuvinte şi imagini pe care le stochează în serverele centrale. Când caută ceva, utilizatorul nu navighează prin întreaga lume virtuală ci numai prin serverele motorului de căutare.

Promisiuni neonorate şi căutări nişate

Ce se petrece în laboratoarele Google rămâne un mister la care nici măcar Comisia Europeană nu are acces. Poate, în schimb, sancţiona nerespectarea unor angajamente. Microsoft, concurentul cel mai relevant al Google, a avut de plătit, nu cu mult timp în urmă, o jumătate de miliard de euro pentru activităţi de tip cartel, când nu le-a oferit cumpărătorilor de PC-uri sau sisteme de operare libertatea de a alege între mai multe browsere de navigare pe internet. Dacă vrea să evite asemenea sancţiuni, Google va trebui să convingă Comisia Europeană - şi, anume, în săptămânile imediat următoare, când Directoratul pentru Concurenţă aşteaptă să vadă că noile propuneri sunt conforme cu pretenţiile unei pieţe libere. Există, însă, şi voci care susţin că steaua Google ar intra în picaj, anume, pentru că rezultatele căutărilor nu mai corespund cu aşteptările internauţilor. În Statele Unite, de exemplu, a început moda utilizării unor motoare de căutare de nişă, mai mici dar specializate pe anumite domenii. Şi, apoi, în epoca internetului mobil şi a telefoanelor inteligente, aplicaţiile iau locul căutărilor de pe Google.