1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Înapoi la modestie şi smerenie!

Henrik Böhme / i.a.24 mai 2015

Deutsche Bank este în criză. O ameliorare a situaţiei nu se arată la orizont iar încrederea acţionarilor s-a volatilizat. Banca are deci nevoie de o transformare radicală, consideră Henrik Böhme.

https://p.dw.com/p/1FUVF
Anshu Jain şi Jürgen Fitschen la adunarea generală a acţionarilor, desfăşurată joi, 21.05Imagine: Reuters/K. Pfaffenbach

100 de miliarde de euro sunt o mulţime de bani. Atât au trebuit să plătească cele mai mari bănci ale lumii de la debutul crizei financiare globale, sub formă de amenzi, compensaţii şi cheltuieli de judecată. Între aceste bănci s-a numărat mereu şi Deutsche Bank. Ultima dată, instituţia bancară numărul unu a Germaniei a trebuit să plătească 2,5 miliarde de dolari penalizare fiindcă a manipulat ani la rând valoarea dobânzilor.

Este aproape o minune că instituţia din Frankfurt a scăpat basma curată din ultimul scandal care a zguduit lumea bancară. Cu o seară înaintea adunării generale a acţionarilor a devenit cunoscut că mai multe bănci mari au fost amendate în total cu 5,6 miliarde de dolari deoarece comercianţii lor de devize au manipulat prin diverse tertipuri în folos propriu cursuri de schimb valutar.

Asta nu înseamnă că Deutsche Bank se îndreaptă spre bine. Dimpotrivă. Cei din turnurile gemene de la Frankfurt care au jonglat cu banii, şi mai ales cei din secţia de investment de la Londra, au fost băgaţi până în gât în tertipurile care au provocat în final intarea în colaps a sistemului financiar mondial. Muşamalizări, înşelătorii, tertipuri - toate cu un singur scop: Îmbogăţirea personală. Dar nu a fost vorba numai de lăcomia "stăpânilor universului", cum se autodefineau, cu toată modestia, traderii şi brokerii.

Lăcomie nelimitată

Conducerea băncii a trasat următoarea sarcină: Trebuie încasat un profit de minimum 25 la sută pe capitalul investit. Acest ordin a fost dat de Josef Ackermann. Dar el a continuat doar linia trasată de predecesorii săi. Între aceştia s-a numărat Alfred Herrenhausen, cel care a transformat Deutsche Bank, în anii 80 ai secolului trecut, într-o mare bancă internaţională după model anglo-saxon. Un comerciant foc de isteţ cu rădăcini indiene a fost cel care, în ultimul timp, a învârtit la Londra afaceri colosale. Numele său este Anshu Jain. El a condus secţia de investmentbanking, transformată în motor de câştig al Deutsche Bank. Iar el continuă să afirme şi astăzi că nu a ştiut nimic de manipulările şi tertipurile practicate de oamenii săi din subordine. Poate fi adevărat aşa ceva? Şi dacă este adevărat se naşte întrebarea: ce fel de şef e acela care nu ştie ce se întâmplă în instituţia pe care o conduce?

Deutsche Welle Henrik Böhme Chefredaktion GLOBAL Wirtschaft
Henrik BöhmeImagine: DW

Jain este, alături Jürgen Fitschen, de aproape trei ani şeful Deutsche Bank. Probabil că nu este decât o chestiune de timp până când va prelua conducerea singur. Încotro va îndrepta el banca - aceasta s-a putut vedea în cadrul adunării generale a acţionarilor, desfăşurată joi, 21.05. El şi-a ţinut discursul în limba engleză. Când i s-a cerut să răspundă unor întrebări puse de acţionari, a dispărut în culise. Co-preşedintele Fitschen a trebuit să răspundă în locul lui. Ce spectacol jalnic! Ce ciudată împărţire a sarcinilor de serviciu!

Ceva nu este în ordine

Nu, viitorul Deutsche Bank nu este deloc roz. Noua strategie şchioapătă. Neconvingătoare sunt şi promisiunile că banca va rămâne în Germania. La întrebarea ce penalizări mai pândesc instituţia, conducerea nu a putut oferi niciun răspuns. Dacă cei 2000 de bancheri de vârf ai concernului sunt plătiţi cu aproximativ două miliarde de euro iar celor 600.000 de acţionari li se alocă un profit de numai un miliard, atunci ceva nu este în ordine.

Nu este de condamnat faptul că Germania are măcar o bancă aptă să-i concureze pe cei mai mari din branşă. Dar de ce nu se încearcă asta cu afaceri oneste, cu smerenie şi modestie, în calitate de servitor al economiei? Ar merita încercat. Numai astfel ar exista curând, când se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea băncii, motive de bucurie şi petrecere.