Comentariu: UE dă răspunsul potrivit

În sfârşit se întâmplă! După luni în şir de ezitări şi amânări, UE trece la sancţiuni economice. Celor 28 de state membre nu le-a fost uşor să ajungă la un acord fiindcă fiecare a trebuit să ţină seama şi de propriile interese economice. Partea bună e că, în cele din urmă, au reuşit să ajungă la un numitor comun. Dacă Uniunea Europeană n-ar fi acţionat, credibilitatea ei ar fi avut de suferit. După toate anunţurile şi ameninţările la adresa Moscovei, trebuia să urmeze şi decizia finală.

Vladimir Putin joacă la risc. În ciuda recentei tragedii aviatice în care au pierit aproximativ 300 de suflete nevinovate, preşedintele Rusiei nu şi-a retras sprijinul acordat rebelilor pro-ruşi din Ucraina, bănuiţi a fi doborât cursa Malaysia Airlines. Prin urmare, UE n-a mai avut de ales. A tolerat anexarea peninsulei Crimeea. A asistat la transformarea unui conflict izolat într-un război civil în estul Ucrainei. S-a lăsat sfidată de Moscova. I-a făcut mai multe oferte diplomatice lui Putin. Dar atacul asupra cursei de pasageri MH17 a umplut paharul.

Nimeni nu poate spune cu certitudine că sancţiunile economice vor avea efectul dorit şi îl vor determina pe Putin să-şi schimbe atitudinea, dar e limpede că economia Rusiei va avea de suferit. Este posibil să intre în recesiune, dar liderul de la Kremlin va rezista mai mult decât şi-ar dori occidentul. Populaţia ţării pare să-l susţină. Vor mai fi, oare, şi oligarhii de partea lui atunci când îşi vor vedea averile ameninţate?

Din păcate, UE nu le-a spus cetăţenilor săi că sancţiunile aplicate Moscovei s-ar putea să coste ceva. În cel mai rău caz, când s-o vedea pus la colţ, preşedintele Putin ar putea reduce livrările de energie către Europa. În mod ciudat, şefii de state şi guverne le-au lăsat decizia finală, trimişilor la Bruxelles - destul de secretoşi, după cum s-a constatat. Nicio declaraţie, nicio conferinţă de presă, nimic. Un summit special al UE pentru acest atac politic dur asupra Moscovei nu s-a organizat. Ca strategie de PR, un fiasco.

În chestiunea sancţiunilor, europenii şi americanii şi-au sincronizat deciziile. UE s-a apropiat de cursul latent, dar dur, al Casei Albe. E bine fiindcă, probabil, numai o comunitate unită l-ar putea impresiona pe Putin. În orice caz, preşedintele Rusiei mai are şi alte opţiuni. Nu e chiar atât de izolat pe cât şi-ar dori Bruxelles-ul. China, Brazilia, India şi Africa de Sud (ţările BRICS) sunt în graţiile lui Putin. Pe termen lung, Rusia s-ar putea lipsi de livrările de energie către Europa şi ar putea importa maşini şi utilaje din China.

UE a făcut primul pas în spirala sancţiunilor. Acum trebuie să trateze cu statele terţe pentru a împiedica ocolirea sancţiunilor prin băncile din Asia sau America Latină. Scopul Bruxelles-ului este de a potoli tendinţele imperialiste ale Rusiei, de a pacifica Ucraina şi de a apăra liniştea europenilor. Prin impunerea sancţiunilor, Uniunea a scos din teacă cea mai tăioasă armă politică. Acum Rusia trebuie să aleagă: linişte sau furtună.