Tunisia are nevoie de solidaritate

Ministrul german de Externe a pus punctul pe i: atentatul terorist din Tunis este "un atac laş la adresa noastră, a tuturor". Este "un atac la adresa valorilor comune ale umanităţii", a declarat Frank-Walter Steinmeier.

Acestea nu sunt doar nişte cuvinte bine alese într-un discurs diplomatic, în urma unui incident cutremurător. În spatele lor stă un adevăr mai adânc, care indică spre posibilele motive ale atentatorilor. Tunisia nu a intrat întâmplător în vizorul acestora. Atacul din Tunisia vizează întregul model al unei noi viziuni de viitor: o viziune potrivit căreia, în lumea arabă, stabilitatea nu va mai însemna represiune, iar democraţia, societatea civilă şi drepturile omului vor primi o şansă reală, în ciuda numeroaselor piedici şi provocări.

Atentat asupra unei viziuni

Tunisia este ţara din care a pornit aşa-numita "primăvară arabă". Şi este singura ţară din regiune unde valorile democratice sunt vizibile: forţele politice islamice moderate şi multe partide nereligioase se străduiesc să se aşeze la masa dialogului şi nu să continue în direcţia urii şi confruntării. Societatea civilă trăieşte în Tunisia. Iar drepturile cetăţenilor, inclusiv ale femeilor, sunt bine reglementate şi respectate, în comparaţie cu celelalte state arabe.

Nu doar teroriştii, ci şi numeroase guverne autoritare din regiune nu îşi doresc ca acest model să reuşească. Modelul concurează direct ideologiile acestor state totalitare. Atacul de la muzeu nu este deci doar un atentat la moştenirea pre-islamică a Tunisiei, moştenire pe care salafiştii şi jihadiştii de acolo ar dori să o vadă distrusă, la fel ca în Siria sau Irak. Ei văd în actuala Tunisie o apropiere prea mare de modelul occidental, un model împotriva căruia ei luptă consecvent. Aceştia vor cu orice preţ să împiedice ca Tunisia să devină un model economic şi regional de succes.

Atentatul ameninţă să dea peste cap planurile de progres ale Tunisiei şi dezvăluie numeroasele provocări sociale şi de securitate cu care se confruntă micul stat din Magreb. Situaţia economică a ţării este proastă; economia se bazează enorm pe încasările din turism, iar atacurile teroriste nu sunt deloc benefice acestui sector. Copleşitor este şomajul în rândul tinerilor: mulţi tineri tunisieni nu au nicio perspectivă profesională. Nu puţini emigrează ilegal în Europa sau trec în tabăra jihadiştilor din Irak şi Siria, păcăliţi ideologic sau doar bine plătiţi. Din nicio altă ţară arabă nu vin procentual atâţia noi membri ai "Statului Islamic" ca din Tunisia. Grupări teroriste sunt active demult inclusiv în interiorul Tunisiei, în special în regiunile de graniţă.

Când ministrul german de Externe spune că a fost "un atac asupra noastră, a tuturor", se referă şi la faptul că politica germană şi europeană externă şi de dezvoltare sprijină masiv transformarea Tunisiei într-o societate democratică. Ar fi putut la fel de potrivit să spună: suntem cu toţii tunisieni. La fel cum suntem cu toţii "Charlie", la fel cum trebuie să ne solidarizăm cu victimele violenţei din lumea întreagă.

Nu avem voie însă să rămânem doar la nivelul cuvintelor. Tunisia are nevoie de ajutor masiv în ceea ce priveşte securitatea, pe lângă sprijinul economic şi social. Iar acest ajutor trebuie să vină într-o măsură mai mare inclusiv din lumea arabă. Pentru că viziunea de viitor a Tunisiei nu este una "occidentală". Este viziunea unei sinergii moderne a democraţiei, dezvoltării şi propriei culturi arabo-islamice. Pentru aşa ceva, merită să lupţi.