1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Ponta, presa şi modelul Putin

Petre M. Iancu2 august 2014

Ce-ar putea urma după o victorie a lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale? Nu e greu de ghicit. În materie de presă e posibil să fie bine ca românii să se îmbrace gros.

https://p.dw.com/p/1CnUK
Demonstraţie rusească împotriva cenzurii, la 13.04.2014
Demonstraţie rusească împotriva cenzurii, la 13.04.2014Imagine: picture-alliance/dpa

România nu e nici prima, nici singura ţară ex-comunistă afectată de corupţie la nivel înalt. Nu e singurul stat supus la grele încercări de baroni locali, de oligarhi, reţele de securişti şi maşinăriile lor dezinformatoare, trăgând din toate ţevile unor televiziuni manipulatoare cu impunitate, în măsura în care n-au deasupra lor instanţe de control al audiovizualului demne de acest nume.

Rusia continuă să fie şi în acest domeniu puterea model. Departe de a se rezuma la controlul presei audiovizuale proprii, Kremlinul a lansat vaste operaţiuni de intoxicare şi în vest. Care colcăie de agenţi de influenţă şi de tot soiul de alţi trimişi mai mult sau mai puţin secreţi.

Citesc în prezent „Dezinformare”, o carte extraordinară scrisă în SUA de generalul-locotent Ion Mihai Pacepa şi de istoricul, juristul şi profesorul american Ronald Rychlak. E o lucrare care chiar merită să fie studiată cu atenţie întru înţelegerea manevrelor KGB-ului şi a şcolii sale de cadre. Ea l-a dat pe Vladimir Putin, ex-kgb-istul care încearcă în prezent să refacă imperiul sovietic, folosindu-se de o pseudoelită alcătuită din KGB-işti. Duşmanii săi principali sunt SUA, serviciile lor secrete şi tot ce nu se lasă manipulat în societăţile europene încă deschise ori pe cale de a se deschide (ori reînchide) la marginile fostului imperiu.

Merită reînregistrat periodic, în acest context, semnalul de alarmă lansat recent de Robert Kaplan. “Presupun că Putin, ca ofiţer de informaţii… ştie că …Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu-i protejează …împotriva acţiunilor subversive, prin cumpărarea presei…Provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani“.

În “Testul Macovei”, un excelent articol apărut pe Contributors.ro, Raluca Boboc aminteşte în mod salutar de acest avertisment, ca şi de includerea “campaniilor de presă la comandă la capitolul vulnerabilități în Strategia Națională de Securitate, discutată în CSAT în anul 2010”. Care, poate nu întâmplător, “a rămas neaprobată de către Parlament”.

Există şi speranţe

E adevărat că, în vest, în ciuda vastelor operaţiuni diversioniste ale Moscovei, care n-au început, fireşte, odată cu regimul Putin, dar au toate şansele să atingă în curând noi culmi de perfecţiune, nu e chiar totul pierdut. Se pot uneori dejuca şi cele mai formidabile maşinării propagandistice şi dezinformatoare puse vreodată pe picioare.

Deşi divizaţi şi înfricoşaţi de perspectiva oricărui conflict, oricât de mărunt, europenii au demonstrat, adoptând sancţiuni economice împotriva Rusiei, că-şi pot reface măcar o brumă din credibilitatea pierdută. E o premieră memorabilă în istoria Uniunii Europene, după cum observa recent Le Monde.

În fapt, e minimumul necesar. Sau, poate, prea puţin şi tardiv. Fiindcă agresiva politică neoimperială a Rusiei, al cărei preşedinte încearcă nu doar să refacă URSS, ci şi să submineze durabil lumea liberă, continuă în ritm alert prin perpetuarea războiului prin interpuşi din estul Ucrainei.

Războiul cu libertatea

Concomitent continuă şi războiul lui Putin cu ziariştii liberi şi cu ultimele vestigii de democraţie internă rusească. Mai nou, bloggerii din Rusia care au mai mult de 3.000 de cititori s-au văzut obligaţi prin lege şi ameninţarea unor draconice amenzi să se înregistreze oficial. „Doar ştiţi că Internetul e un proiect al CIA”, susurase Putin ameninţător la o întâlnire a ţarului cu ziariştii, desfăşurată în această primăvară.

Conform voinţei lui şi a legislatorilor Dumei, parlamentul aflat in corpore sub controlul Kremlinului, bloggerii nu-şi mai pot ascunde identitatea şi sunt siliţi să poarte răspunderea pentru toate comentariile apărute pe paginile lor. Li se interzice „discreditarea” altora şi postarea oricărui material considerat „extremist” de către autorităţi. Inutil de subliniat că interpretarea „discreditării” sau „extremismului” e la latitudinea puterii.

Pe scurt, internetul, care constituise ultima supapă a libertăţii ruse, se vede sugrumat, aşa cum, anterior, s-au închis, rând pe rând, toate televiziunile independente, fortificându-se concomitent portavocea propagandei putiniste. Net mai puternic decât în vest, ecoul ei în ţările din estul şi centrul Europei riscă să devină asurzitor. Iar modelul Putin să prindă rădăcini şi dincolo de hotarele ruseşti.

Exportul de modele de control

Moscova a exportat cândva bolşevism. Acum poate servi drept sursă de inspiraţie pentru alte nenorociri. Ştiut fiind că şi în alte ţări ex-comuniste, de pildă în Ungaria, s-a încercat impunerea controlului politic asupra presei, nu e dificil de anticipat ce se va întâmpla în România după eventualul acces la preşedinţie al unui lider ce nu se dă în lături să atace mass-media care-l critică.

Astfel, ar fi fost normal într-un stat de drept ca şeful guvernului să-şi demită urgent ministrul Justiţiei. Fiindcă demnitarul a fost prins cu minciuna de site-ul Hotnews în chestiunea traficului de influenţă comis din biroul lui Ponta sau din biroul alăturat, de către baronul PSD-ist de Mehedinţi, Duicu. Totuşi, premierul a preferat să atace nu faptele baronului său ori gogoşile ministrului, ci site-ul care le-a dat în vileag. „Avem o Justiţie paralelă, HotNews. Eu nu vreau să fim în ţara în care să fim anchetaţi de HotNews, ci de Justiţie”, a spus Ponta textual.

Nu vreau, la rândul meu, să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla cu ţara şi jurnalismul ei de investigaţie, cu bloggerii ori cu site-urile de calitate ca HotNews, care, nu-i aşa, au prostul obicei de-a „ancheta”, în cazul în care Victor Ponta va ajunge să cârmească România de la Cotroceni.