Comentariu: "plebiscitul" din Catalonia s-a transformat în farsă

Duminica trecută, separatiştii catalani au luat democraţia în derâdere. Acum, la finalul tristului spectacol, este necesară întoarcerea la raţiune, consideră în comentariul său Carlos Delgado.

Cei care au pus la cale plebiscitul alternativ, "proiectul 9-N" cum l-au numit, au forţat desfăşurarea lui, explicând că este vorba despre un proces cu participarea cetăţenilor, organizat în scopul constatării voinţei catalanilor. Ceea ce se voia un exerciţiu în materie de libertate de opinie a devenit un flashmob orchestrat de separatişti, în care toţi s-au făcut că votează.

Consultarea populară, care fusese anterior interzisă de Curtea Constituţională, nu avea nicio legitimitate democratică. Absenţa oricăror garanţii juridice şi a listelor cu alegători, o situaţie care a făcut posibilă înregistrarea în rândul alegătorilor a lui Spongebob, care a votat o dată, a doua oară şi ori de câte ori a considerat necesar, demonstrează că plebiscitul nu a respectat nici cele mai elementare reguli pentru a fi considerat garanţia unui rezultat reprezentativ. De altfel, toţi catalanii care au respectat legea, adică majoritatea celor care nu sunt naţionalişti, au rămas acasă.

Cu alegerile nu-i de joacă

Ceea ce a părut o farsă nu este, în realitate, aşa ceva. Bineînţeles că mersul la urne este un stâlp de rezistenţă al oricărei democraţii. Cine transformă un plebiscit într-o pantomimă perverteşte şi democraţia. Râvna preşedintelui Generalităţii şi al naţionaliştilor catalani, Arturo Mas, de a impune un plebiscit în ciuda tuturor legilor ordinii democratice, s-a dovedit o mare greşeală, care a afectat imaginea Cataloniei şi a întregii Spanii.

Duminică dimineaţă, militanţii pentru independenţă ştiau deja de multă vreme că 9-N nu era un plebiscit ci un gest de nesupunere însoţit de un război al imaginilor. Adepţii independenţei voiau să vadă dacă statul spaniol va îndrăzni să împiedice cu forţa "marea serbare democratică" din Catalonia. Coordonatorul platformei separatiste, Joan Rigol, a adresat recent autorităţilor spaniole următorul avertisment prin intermediul cotidianului "El Pais": "Ştiţi că se poate totul întoarce împotriva voastră, dacă întindeţi coarda prea tare. Un poliţist care confiscă o urnă - aceasta ar fi o imagine catastrofală". Statul nu a răspuns însă acestor provocări. Nimeni nu a turnat ulei în foc, nimeni nu a acţionat nechibzuit, astfel că toţi s-au întors în pace la casele lor.

Şi acum?

Nu ziua de 9 ci ziua de 10 noiembrie este data începând cu care se poate discuta iarăşi raţional despre chestiunea catalană. Acum, după ce separatiştii s-au dat în stambă şi guvernul Rajoy nu a avut de suferit, a venit vremea negocierilor în linişte. Premierul spaniol Mariano Rajoy a exprimat deja dorinţa de a sta de vorbă cu preşedintele Generalităţii catalane. Mas şi-a anunţat în replică intenţia de a-i trimite o scrisoare lui Rajoy şi de a relua astfel dialogul politic întrerupt în lunile din urmă. Dacă cei doi nu se vor baricada din nou în spatele poziţiilor cunoscute, ar putea sonda posibilităţile existente, între care se numără o reformă constituţională, bazată pe un model federal şi o reformă a statutului de autonomie al Cataloniei.

Scrisoarea lui Mas adresată lui Rajoy ar putea însă conţine acelaşi lucru ca până acum: cererea de organizare a unui referendum privind independenţa, al cărui rezultat să aibă caracter obligatoriu. Această eroare nu trebuie însă repetată. Nu e posibil să vrei să negociezi cu statul pornind de la revendicări maxime. Unui stat nu-i poţi spune: aşa sau deloc. Fiindcă statul îţi răspune: atunci mai bine deloc.