Comentariu: Pacea nu este posibilă fără Moscova

Înfăptuirea păcii depinde uneori de un singur pas făcut în direcţia corectă. Mai exact, când una dintre taberele beligerante întinde celeilalte o mână împăciuitoare pentru a începe un dialog constructiv. Dacă rămâne o strădanie unilaterală, un asemenea gest nu poate, însă, duce la găsirea unei soluţii politice. Într-o asemenea situaţie se află acum estul Ucrainei.

Singurul om care este pregătit să facă un pas în direcţia bună este noul preşedinte ucrainean, Petro Poroşenko. Acesta, deşi exclude orice dialog cu separatiştii înarmaţi, a ordonat o încetare unilaterală a focului, menită a opri vărsarea de sânge din estul ţării. Însă cu cine poate sta Poroşenko de vorbă, dacă niciuna dinte forţele militante care au aruncat Ucraina în război nu este pregătită pentru dialog?

Dimpotrivă, purtători de cuvânt ai acestor grupări au anunţat deja că nu vor preda armele şi că nu vor să stea de vorbă cu partea ucraineană. Iar Rusia, erijată în avocatul formaţiunilor ilegale din estul Ucrainei, critică la rândul ei planul de pace.

Iniţiativa lui Poroşenko nu are, deci, aproape nicio şansă de reuşită, deşi planul de pace conţine câteva puncte extrem de importante, care ar putea pacifica regiunea. Dacă grupările ilegale din estul Ucrainei ar preda armele, s-ar putea retrage fără a fi atacate, iar luptătorii care fac parte din acestea se bucură de amnistie, dacă nu au săvârşit fapte grave. Regula este valabilă inclusiv pentru numeroşii mercenari şi franctirori din Rusia, care au luat parte la luptele din ultima vreme.

Mai presus de orice, planul lui Poroşenko propune un concept pentru întreaga parte de est a ţării. Kievul este gata să cedeze din putere şi să consolideze o parte din autoritatea regiunilor, cu precădere în est. De asemenea, în toate regiunile Ucrainei ar urma să aibă loc alegeri democratice locale, dar şi scrutine pentru Parlamentul de la Kiev. Noul preşedinte ucrainean vizează totodată şi crearea de noi locuri de muncă în estul ţării, precum şi reconstrucţia accelerată a infrastructurii în zonele Doneţk şi Lugansk, distrusă de luptele grele din ultimele luni.

Însă la ce bun toate aceste planuri, de vreme ce luptătorii ilegali nu sunt interesaţi de perspectivele politice şi economice ale regiunii? Venind din Rusia, mii de luptători ar fi intrat în Ucraina în ultima vreme. Kremlinul neagă astfel de informaţii, însă imaginile cu mercenari străini au făcut deja înconjorul lumii. Aceşti oameni nu sunt nicidecum luptători din estul Ucrainei interesaţi de obţinerea mai multor drepturi. Ei au venit în Ucraina pentru a destabiliza ţara.

Planurile de pace prezentate de Kiev nu vor impresiona aceste grupări. Singura putere care poate să îi influenţeze, prin natura legăturii pe care o are cu acestea, este Kremlinul. Moscova ar putea ajuta la securizarea militară a graniţei ruso-ucrainene, după cum doreşte Poroşenko, împiedicând astfel trimiterea de luptători şi armament greu în Ucraina.

Însă tocmai acest lucru nu doreşte să facă Rusia. În schimb, la graniţă sunt staţionaţi mii de soldaţi ruşi, gata oricând să mărşăluiască în ţara vecină, dacă vor primi ordin în acest sens. Mai mult, la o zi după prezentarea de către Ucraina a acordului unilateral de încetare a focului, Putin a ordonat armatei să intre în alertă de luptă.

Aproape că este prea cinic felul în care Putin şi alţi politicieni de seamă din Rusia acuză Ucraina că nu doreşte pacea, deşi ei înşişi nu fac nimic în sprijinul păcii. Şeful de la Kremlin vorbeşte la telefon şi cu Poroşenko, şi cu Angela Merkel, şi cu preşedintele francez Francois Hollande. Însă, cam asta e tot.

Planul de pace al lui Poroşenko este un pas corect, care are toate şansele să eşueze dacă nu este susţinut de ruşi. Războiul nu poate înceta decât dacă toate părţile implicate ajung la un consens politic. Consens care, în acest moment, nu prea pare viabil.