1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Obama, obligat să îşi apere moştenirea politică

Michael Knigge/ VD6 noiembrie 2014

Succesul republicanilor nu va debloca Congresul. Dimpotrivă, blocajul se va accentua, crede Michael Knigge.

https://p.dw.com/p/1DiIl
Barack Obama
Barack ObamaImagine: picture alliance/abaca/O. Douliery

Ceea ce republicanii nu reuşiseră în 2010 şi 2012, au reuşit acum, preluând controlul asupra celor două camere din Congres. Deloc surprinzător, dacă observăm cota foarte scăzută de popularitate a preşedintelui democrat Barack Obama.

La aceasta se adaugă şi un calendar al alegerilor favorabil republicanilor, care a prevăzut ca alegerea senatorilor să aibă loc în state americane cu electorat majoritar conservator. Victoria republicanilor sr explică şi datorită tendinţei deja tradiţionale a alegătorilor de a pedepsi partidul preşedintelui.

Acestea sunt motivele care au făcut posibil masivul succes electoral al aşa-numitului "Grand Old Party" (GOP).

Optimiştii cred că, de acum înainte, puterea câştigată de republicani va duce la dispariţia blocajului existent în Congres, unde republicanii au tot împiedicat de-a lungul vremii iniţiativele Casei Albe. Acum, spun unii, republicanii vor coopera, în sfârşit, cu preşedintele "lame duck", Barack Obama.

Analiştii încrezători îşi bazează optimismul pe o sumedenie de precedente istorice. Numărul de legi dezbătute şi votate în perioadele în care puterea s-a împărţit între preşedinte şi Congres, îi determină pe mulţi comentatori să le considere drept cele mai productive pentru Statele Unite. De asemenea, acum republicanii trebuie să arate alegătorilor că menirea GOP nu este doar de a bloca iniţiativele lui Obama, ci şi de a face politică în mod eficient.

Niciun motiv de optimism

O astfel de argumentaţie presupune însă că aleşii republicani gândesc şi acţionează în interesul întregului partid şi al ţării. Din păcate, trecutul ne arată că lucrurile pot sta şi altfel. În 2013, întreaga administraţie publică a fost paralizată timp de mai multe zile, fie pe fondul disputelor cu privire la programul de reforme în domeniul sănătăţii, fie din cauza reformelor privind imigraţia, propuse de Obama.

Ambele cazuri sunt sugestive pentru politica de obstrucţionare a republicanilor. În loc să se ocupe de îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor, aripa Tea-Party din Partidul Republican târăşte membrii Congresului într-o ciocnire frontală, care nu este deloc în interesul partidului. O atare politică nu serveşte decât intereselor unor "hardlineri" regionali, ale căror doleanţe au devenit din ce în ce mai insistente.

Faptul că, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2016, o astfel de politică dinamitează voturile "mainstream", speriind inclusiv aşa-numitul "electorat latino", pare să nu aibă prea mare importanţă pentru activiştii Tea Party din sud sau de aiurea.

Plecând de la această constatare este o iluzie să credem că prioritatea Congresului, în care vor apărea nu mai puţini, ci mai mulţi radicali, va fi ajungerea la un compromis cu atât de impopularul - în ochii multor republicani - lider de la Casa Albă. În schimb, noua configuraţie din Congres îi va da lui Obama foarte mult de furcă de acum înainte.

După realegerea sa, Obama a acceptat într-un final că este imposibil să ajungi la vreun compromis cu republicanii. În consecinţă, preşedintele insistă să utilizeze decrete prezidenţiale, care nu au nevoie de aprobarea Congresului. Tendinţa de a conduce ţara prin decrete va lua amploare, însă Obama se va vedea nevoit să facă uz de dreptul său de veto pentru a stopa acţiunile republicane. Prin urmare s-ar putea întâmpla ca scena politică americană să devină şi mai polarizată decât este în prezent.

Până una-alta, Obama trebuie să reuşească să pună pe picioare reforma istorică a sistemului de sănătate, punând-o la adăpost de republicani. Aceştia au anunţat deja că vor să anuleze iniţiativa lui Obama în pofida statisticii care dovedeşte că numărul americanilor fără asigurare medicală a scăzut simţitor.

La nivel internaţional, Obama va încerca să încheie cât mai rapid un acord cu Iranul, istoric şi el, privind programul nuclear al statului islamic. Nu va fi deloc uşor. Obama poate conduce prin decret doar o perioadă scurtă de timp, dar un eventual acord cu Teheranul va avea nevoie de aprobarea Congresului. Dacă preşedintele va avea succes, republicanilor le va fi greu să anuleze un atare acord.

Astfel, soarta acestor două succese foarte importante, practic moştenirea politică a lui Obama, ar putea decide mandatul acestuia. În 2008, senatorul Obama a câştigat alegerile prezidenţiale, iar democraţii au avut câştig de cauză în Congres. Şase ani mai târziu, preşedintele se vede obligat să îşi apere cu dinţii moşternirea politică de acţiunile republicanilor.