1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Nevoia de biserică

Christoph Strack/os17 aprilie 2015

Victimele accidentului aviatic Germanwings sunt comemorate cu o slujbă și o ceremonie oficială la Domul din Köln. Se vede încă o dată importanța Bisericii în momente de criză ale societății, arată Christoph Strack.

https://p.dw.com/p/1F9fW
Imagine: AFP/Getty Images/O. Berg

150 de vieți distruse, din care, după toate probabilitățile, 149 în urma deciziei unui om bolnav. Printre victime, numeroși elevi, chiar și bebeluși. Sute de familii îndurerate și disperate. Familii cu vieți la fel de distruse, probabil pentru totdeauna. Acum, Germania comemorează aceste victime la Domul din Köln cu o slujbă și cu o scurtă ceremonie oficială.

Se pune întrebarea dacă este nevoie de o ceremonie de stat după un eveniment atât de dramatic, care lovește de fapt în societate, nu în stat. Deloc contestabil este însă serviciul religios. Chiar dacă sociologii au propovăduit de ani în șir sfârșitul tradițiilor bisericești învechite, acestea arată cât de vii și necesare sunt și astăzi. Chiar într-un stat laic.

După catastrofe, mereu o slujbă religioasă

Decizia de a oficia un mare serviciu ecumenic, care să respecte însă și demnitatea celor afectați, în ciuda publicității masive din jurul evenimentului, s-a luat conform unui model prestabilit: în zorii zilei de 1 iunie 2009, după prăbușirea în Atlantic a zborului Air France, care se întorcea la Paris din Brazilia (accident soldat cu 228 de morți, printre care 28 de germani), la biserica evanghelică Johanneskirche din Düsseldorf s-a ținut o slujbă în memoria victimelor și a familiilor lor din întreaga Germanie. Iar după tragedia de la Love Parade din Duisburg, din iulie 2010, când 21 de oameni și-au pierdut viața, biserica evanghelică Salvatorkirche a oficiat o slujbă similară.

În ambele cazuri - ca și acum în 2015 - oficialitățile din landul Renania de Nord-Vestfalia au fost cele care au propus organizarea acestor servicii de doliu într-un cadru bisericesc - cadru potrivit atât pentru exprimarea individuală, cât și comună a tristeții celor rămași. Este vorba mai mult de suferința în comun, de discutarea problemelor celor mai grave, de împărtășirea disperării și a durerii, decât de căutarea unei alinări prin cuvinte.

Și nu este valabil doar pentru familiile victimelor. S-a putut citi pe chipurile mute ale politicienilor care au vizitat locul prăbușirii din Franța. Nevoie de consolare au probabil și unii dintre cei ajunși printre primii la locul dezastrului: membrii ai echipelor de intervenție, psihologi, consilieri spirituali. S-a văzut la Duisburg în 2010 că și cei chemați să ajute spiritual au avut nevoie de ajutor la rândul lor.

Biserica, loc al tristeții și plângerii

Biserica este în continuare un astfel de loc pentru mulți oameni. Societatea se orientează pe mișcare, pe succes, statul se axează pe buna funcționare. Tradiția iudeo-creștină se bazează însă pe eliberare, vindecare și apropierea de Dumnezeu. Biserica oferă însă și spațiul pentru plângerile aduse împotriva celor date de Dumnezeu. Din această tradiție fac parte anumiți psalmi din Biblie, Cartea lui Iov, dar și anumite ritualuri și rugăciuni. Iar când nenumărate persoane îndurerate vor aprinde vineri lumânări pe treptele Domului va fi tot un semn religios într-o lume secularizată.

După slujba de la Domul din Köln, același loc plin de demnitate va găzdui un serviciu de stat de la care nu vor lipsi președintele federal și cancelara, liderii din Bundestag și din legislativul regional, cel mai important judecător al Germaniei. Toți aceștia nu au cum să le curme suferința celor care au pierdut pe cineva în accidentul Germanwings, dar pot măcar să le arate că nu sunt singuri.

Christoph Strack
Christoph StrackImagine: DW

Ce înseamnă toate acestea pentru Biserică? Contabilii din aparatul bisericesc se miră adesea că doar 10-15% din credincioși (plătitori de impozit bisericesc) vin la slujbele de duminică, când de fapt alți 60% dintre germani aparțin unei confesiuni creștine și plătesc impozitul bisericesc. Poate că aceștia din urmă se gândesc că, în situații de criză, vor avea nevoie de Biserică.