Comentariu: Joachim Gauck, aproape de a intra în istorie

Încă înainte de a prelua, acum doi ani şi jumătate, mandatul de preşedinte al Germaniei, de numele lui Joachim Gauck s-au legat o sumedenie de speranţe. Fostul pastor şi militant pentru drepturile omului era cunoscut ca un redutabil orator, care nu ezită să spună adevăruri dureroase. Şarmantul Gauck, care nu şi-a ascuns defel latura empatică, are, totodată, forţa de a-i înfrunta pe cei puternici. În acest sens, mărturie stă lupta pe care a dus-o cu fostul cancelar german Helmut Kohl, care nu era încântat de ideea lui Gauck - desemnat la acea vreme să studieze arhivele STASI - de desecretizare a unor dosare ale poliţiei secrete din RDG.

Începutul mandatului său de preşedinte federal a fost mai degrabă discret. Sigur, discursurile sale erau corecte din punct de vedere politic. Însă, pentru mulţi, ele erau prea timide, ezitante, motiv pentru care puţini germani au fost impresionaţi de ieşirile publice ale preşedintelui. În context, nu puţină lume s-a întrebat, dacă nu cumva, chiar şi pentru Gauck, funcţia prezidenţială este o pălărie prea mare; o funcţie care, de-a lungul ultimilor ani, a pierdut mult din strălucirea de odinioară din pricina demisiilor lui Horst Köhler, respectiv Christian Wulff. Prima, prematură. A doua, tardivă.

Joachim Gauck, în vârstă de 74 de ani, a reuşit să iasă din conul de umbră al predecesorului său. Actualul preşedinte german, care îşi exercită mandatul cu seriozitate, dar nu lipsit de umor, se implică activ în politică, la nivel înalt, însă cu evidentă diplomaţie şi mult tact. El rămâne însă departe de luptele politice cotidiene. Şi ce lucru bun este acesta pentru Germania!

Preşedintele Gauck este cel care spune lucrurilor pe bune, când cancelara alege calea tăcerii sau a jumătăţilor de măsură. În locul unei acerbe concurenţe între doi politicieni de frunte ai ţării, germanii observă exact contrariul: preşedintele şi cancelara colaborează, fac muncă de echipă pentru Germania. Pragmatica Angela Merkel tratează problemele cu impecabilă şi rece acribie. Joachim Gauck, pe de altă parte, manifestă înţelegere şi compasiune, pledând astfel pentru unitate.

Gauck a dovedit cu adevărat ce poate face ca preşedinte, în clipa în care a început să abordeze subiecte despre rolul Germaniei în lume sau cele privind modul de rezolvare a conflictelor globale. Recent, preşedintele german a criticat ferm Rusia. Concesiile teritoriale, a spus Gauck, nu fac decât să amplifice pofta agresorului. Mai mult, susţinătorii partidelor de extremă-dreapta, precum NPD, ar fi "nebuni", iar intenţiile noului preşedinte turc, Recep Tayyip Erdogan ar reprezenta "un pericol pentru democraţie" în opinia preşedintelui de la Palatul Bellevue.

În cadrul Conferinţei pentru Securitate de la München, Gauck nu a ezitat să sublinieze că Germania ar trebui îşi asume fără echivoc un rol important în rezolvarea crizelor internaţionale. La nevoie, dacă situaţia impune o atare decizie, inclusiv prin mijloace militare. Abordarea lui Gauck, care a produs ample dezbateri în societatea germană, a arătat foarte clar faptul că preşedintele german nu doreşte să aibă un rol decorativ în politica ţării sale.

Or, faptul că spusele sale au declanşat o dezbatere foarte importantă, este un lucru bun pentru care merită mulţumiri. Preşedintele federal, vigilent, este la datorie. Germania, în era Marii Coaliţii are nevoie de el. De ce? Pentru că Germania riscă să fie paralizată, prinsă în mrejele unui larg consens între partide şi politica de expectativă a Angelei Merkel. Faptul că la capitolul încredere, Gauck se află pe locul secund, la scurtă distanţă de cancelară, dovedeşte că germanii apreciază prestaţia preşedintelui.

Dacă privim la succesul pe care îl are Joachim Gauck, ezitările sale iniţiale, abordarea lui mai degrabă timidă de la începutul mandatului, par să fie mai degrabă o abilă modalitate de aclimatizare la mediul politic şi social. Succesul, însă, n-a fost total. Când a izbucnit scandalul privind monitorizările şi acţiunile de spionaj ale NSA, nu puţini au aşteptat o reacţie fermă din partea lui la adresa Statelor Unite; mai ales din partea lui, fost cetăţean al RDG, pentru care libertatea a constituit o preocupare permanentă. În schimb, Gauck n-a spus aproape nimic.

Însă acest episod nu i-a afectat aproape deloc imaginea. Gauck este pe cale să devină un foarte bun preşedinte federal. Poate chiar unul mare! Pentru a reuşi să intre în istorie, are nevoie scena potrivită; de oponenţi care să-l pună la încercare, potenţându-i, astfel, valoarea. Şi de lupte în care să dovedească tot ce ştie. În acest sens, Gauck are şi timpul, şi potenţialul necesare. Or, e evident pentru oricine priveşte un buletin de ştiri la televizor, că scena necesară preşedintelui german deja există.