Ein Urteil mit Folgen

In dubio pro reo (în caz de dubiu, în favoarea acuzatului). Juraţii au decis neînceperea procesului. Evident, au fost prea multe declaraţii contradictorii din partea martorilor. Nicio dovadă că poliţistul Darren Wilson ar fi acţionat iresponsabil sau că ar fi încălcat legea. Într-o declaraţie publică, Wilson justifică uciderea tânărului de 18 ani. Ar fi acţionat conform pregătirii anterioare. Cuvintele sunt reci. Faptaşul se transformă în victimă. Mai bine ar fi tăcut.

Poliţist de categoria a doua

Wilson pune sare pe rană şi îngreunează afro-americanilor acceptarea deciziei juraţilor. Darren Wilson nu este deloc simpatic. El personalizează acum imaginea preconcepută asupra apărătorilor legii din America de Nord: întâi împuşcă şi apoi întreabă. Mai rău este că asemenea tipare sunt din când în când adevărate.

Statisticile sunt cât de poate de clare: tratamentul dur aplicat de poliţişti afro-americanilor este o problemă reală în Statele Unite, chiar dacă cetăţenii refuză să privească realitatea în faţă. Pregătirea poliţiştilor lasă uneori de dorit. Nu este nici pe departe precum standardul din Germania, de exemplu. Imposibil de acceptat ca un poliţist care nu corespunde standardelor din Frankfurt să fie transferat pur şi simplu în Ludwigshafen. Exact aşa de prezintă situaţia în Missouri: poliţiştii buni veghează asupra ordinii în St. Louis. Cei mai puţin buni - eufemistic vorbind - trebuie să-şi dovedească competenţele în zone periculoase precum Ferguson. Acolo "poliţiştii de categoria a doua" sunt şi mai prost plătiţi. Nu tocmai o strategie motivantă.

Noi violenţe?

Moartea lui Michael Brown este mai mult decât o tragedie. Mai mult decât un caz singular, în care un poliţist depăşit de situaţie s-a grăbit să tragă. Situaţii similare au loc aproape zilnic undeva pe teritoriul SUA. Doar unele dintre ale ajung în atenţia opiniei publice. Cazul Michael Brown are potenţialul de a declanşa demonstraţii în toată America de Nord. lmportantă este şi reacţia clasei politice. Mai ales răspunsul preşedintelui Obama şi a altor responsabili de la Washington.

Pentru că la nivel local, politicienii din Missouri au dovedit că sunt depăşiţi de tot ce se întâmplă. De exemplu, guvernatorul Jay Nixon. Într-un interviu, nu a putut răspunde cui îi revine responsabilitatea siguranţei în Ferguson. S-a bâlbâit atât de mult, încât a devenit ciuca bătăii de joc a întregii naţiuni. Nici procurorul Robert P. McCulloch nu se prezintă mai bine. Imediat după uciderea lui Michael Brown mulţi l-au acuzat pe acesta de sete de răzbunare. Motivul? Tatăl lui McCulloch era poliţist, atunci când a fost împuşcat de un afro-american. Din acest motiv, McCulloch a decis să pună probele la dispoziţia juraţilor care urmau să decidă singuri ce e de făcut. El înşuşi putea însă să transfere cazul unei comisii speciale de procurări, împreună cu care putea analiza probele. Dar McCulloch a refuzat. Poate din mândrie, poate dintr-o proastă înţelegere a sentimentului datoriei. În final, a făcut un deserviciu patriei. Şirul politicienilor depăşiţi de situaţie ar putea continua - primarul din Ferguson ar fi unul din mulţii care merită amintiţi aici. Cetăţenii trebuie să îşi aleagă alţi reprezentanţi.

Dezamăgirea generată de politică şi justiţie nu poate justifica protestele violente la care asistăm acum în Statele Unite. Cine incendiază automobile sau vandalizează magazine trebuie pedepsit. Locuitorii din Ferguson ar trebui să se întrebe ce-i de făcut pentru a dezamorsa situaţia actuală. Părinţii lui Michael Brown sunt deja un exemplu bun: apelează la linişte şi acţiuni paşnice. Asemănător reacţionează şi reprezentanţii bisericilor, ai sindicatelor şi ai ONG-urilor. În aceste zile, cu toţii au o responsabilitate aparte.