Comentariu: Greve? Da, vă rog!

Nicio roată nu se mai mișcă, dacă domnul Weselsky vrea acest lucru. Iar șeful sindicatului mecanicilor de locomotivă vrea acum exact acest lucru. Pentru a noua oară în zece luni. De data aceasta, greva va dura mai mult decât ultima oară. Atunci au fost șase zile. Angajați din sectoare importante din domeniul serviciilor se confruntă în prezent cu patronatele și cu răbdarea opiniei publice. Poștași, piloți de avioane, educatoare, mecanici de locomotivă – cu toții ridică acum pretenții. Este doar indirect vorba de mai mulți bani. Contează în principal recunoașterea și apărarea privilegiilor. Aspecte noi față de conflictele de muncă anterioare.

Opinia publică are rolul neoficial de juriu iar părerile sunt radical diferite în legătură cu astfel de manevre atât de atipice pentru Germania. 350.000 de zile lipsă de la serviciu acumulate până la jumătatea lui mai, dublu față de întregul an 2014. Sună mai degrabă a "obiceiuri italienești", parcă nu ar fi țara recunoscută pentru "Made in Germany". Este vorba de dreptate și nu de procente sau de cifrele de după virgulă. Și este momentul celor influenți, precum Claus Weselsky. Cine trebuie să-și anuleze călătoria din cauza lui, nu-l va avea la inimă. Totuși, acest șef puternic al unui sindicat mic se bucură în prezent de un statut de erou. Și asta chiar dacă cotidianul de mare tiraj Bild s-a transformat în avocatul clienților Deutsche Bahn și trage din toate pozițiile în direcția șefului de sindicat.

Noua duritate

Weselsky a introdus o fermitate rar văzută în greva mecanicilor de locomotivă. Una care este pe placul celor frustrați de protecția socială a angajaților germani. Da, acest lucru a fost descoperit între timp și de piloți, poștași și educatoare. Niciunii dintre aceștia nu mai vor să audă argumentele contra ale patronatelor.

Noul chef de grevă al germanilor se trage de la experiențele la locul de muncă din ultimii ani. Concentrarea activităților, reducerile de salarii, ambalate drept reforme, concedieri în baza așa-numitelor corecturi sinergetice, cu trimiteri la starea financiară proastă a companiei - toate acestea i-au făcut pe angajații de regulă disciplinați și harnici ai Germaniei să devină recalcitranți. Și pe bună dreptate. Tocmai în anii în care profiturile din acțiuni și alte plasamente au crescut de mai multe ori, patronii le cer angajaților să se mulțumească cu veniturile pe care le au deja. De consumat ar trebui însă să consume angajatul german cel cuminte, în timp ce vede cum sistemul de pensii se prăbușește. Ceva nu corespunde aici și e timpul pentru o corectură.

Grevele ca test de stres

În acest context, se întreabă cineva de fapt în legătură cu responsabilitatea societății Bahn AG față de milioanele de clienți? Și sunt oare educatoarele niște contemporane egoiste care ne-au luat copiii ostatici doar pentru că vor să pună capăt paradoxului "ocupați-vă de cele mai de preț bunuri ale noastre, copiii, dar vă rugăm cât mai ieftin cu putință"? Cuvântul grevă are încă în Germania o conotație negativă și nu ar trebui să fie așa.

Faimosul parteneriat social valabil în multe branșe pe piața germană a muncii este pus acum la încercare. Greva ca test de stres al universului muncii reprezintă un certificat de calitate al societății și în niciun caz un semn de haos. Germania nu va deveni cu siguranță o țară a grevelor, cum a fost Marea Britanie în era Thatcher. Ceva mai multe conflicte de muncă decât de obicei nu înseamnă o nouă luptă între clasele sociale, ci expresia nemulțumirii tot mai mari a celor care nu au fost invitați corespunzător la masa beneficiilor de pe urma creșterii economice înregistrate de Germania. Nu trebuie decât ca aceștia din urmă să recupereze terenul pierdut.