Argentina în dificultate

Procurorul Alberto Nisman a condus din 2005, împreună cu 60 de investigatori, Comisia de elucidare a atacului asupra clădirii comunităţii evreieşti Amia din Buneos Aires, executat în iulie 1994. Atentatul cu bombă s-a soldat cu 85 de morţi şi aproximativ 300 de răniţi. Acesta a fost cel mai grav atac antisemit din istoria Argentinei.

Până acum însă, cercetările în vederea depistării făptaşilor au fost zadarnice. La 10 ani de la atentat, pe 4 septembrie 2004, au fost eliberaţi toţi acuzaţii din lipsă de probe. La scurt timp, din cauza unor vicii grave de procedură, preşedintele de atunci al ţării, Nestor Kirchner, l-a însărcinat, în 2005, pe procurorul Nisman să reia cercetările.

Are întâietate economia?

Rezultatul anchetei lui Nisman o incriminează grav pe preşedinta Cristina Kirchner, văduva şi succesoarea lui Nestor Kirchner. Procurorul a acuzat Iranul că s-a aflat în spatele atentatului şi a învinuit-o pe Cristina Kirchner că a sabotat investigaţiile din motive politice şi economice. Ea ar fi convenit cu Iranul livrări de petrol în schimbul impunităţii suspecţilor iranieni.

Nisman nu s-a mulţumit doar cu aceste acuzaţii. Pe 15 ianuarie a depus plângere împotriva preşedintei şi a ministrului de Externe argentinian, Hector Timerman, pentru prezumtive acţiuni de muşamalizare a cazului Amia. În plus, el intenţiona să depună personal mărturie, pe 19 ianuarie, în faţa unei comisi de specialitate a Parlamentului, şi să dezvăluie noi amănunte legate de dosar.

Acuzaţiile lui Nisman nu par nefondate. Deja din 2011, mass media argentiniene relatează despre negocieri secrete între Buenos Aires şi Teheran. Tratativele s-au soldat cu un memorandum de cooperare, semnat pe 27 februarie 2013 în capitala Etiopiei, Addis Abeba. Cele două părţi s-au obligat în document să înfiinţeze o comisie "a Adevărului", compusă din experţi internaţionali, care să verifice toate documentele privind cazul Amia.

Iranul, la stâlpul infamiei

Memorandumul, controversat în Argentina, confirmă retroactiv normalizarea relaţiilor diplomatice şi economice dintre cele două ţări. În anii 2005-2006, relaţiile bilaterale traversau o perioadă de îngheţ. Schimbul de mărfuri fusese practic întrerupt, ca urmare a blocadei instituite de guvernul iranian. Liderii de la Teheran erau nemulţumiţi că judecătorul argentinian Rodolfo Canicoba Corral emisese mandate de arestare pe numele a opt cetăţeni iranieni, acuzaţi a fi "creierele" care au pus la cale atentatul asupra Amia.

Mandatelor de arestare nu li s-a dat însă niciodată curs. În schimb, între anii 2007-2008, exporturile argentiniene în Iran au crescut razant. În 2012, volumul acestora ajunsese la aproximativ un miliard de dolari americani. Activitatea "Comisiei adevărului" argentiniano-iraniană, a stagnat însă de la bun început.

Procurorul Nisman a vrut să curme această inactivitate. Moartea sa, în circumstanţe neelucidate până acum, este un semnal de alarmă pentru întreaga societate argentiniană. Adevărul nu trebuie să fie subordonat nici intereselor politice şi nici celor economice. Statul argentinian este dator să elucideze atentatul asupra Amia nu numai din respect faţă de victime şi de rudele lor. Această elucidare va fi decisivă pentru existenţa pe mai departe şi pentru renumele statului de drept, democratic, numit Argentina.