Comentariu: Cotitură tragică în conflictul din estul Ucrainei

Ucraina a negat orice răspundere pentru doborârea avionului de pasageri malaezian MH17 deasupra teritoriului controlat de separatiştii ruşi din estul Ucrainei. Cine e de vină nu este încă sută la sută sigur. O anchetă internaţională, efectuată de experţi independenţi e absolut necesară, e de părere Ingo Mannteufel.

Urma duce la separatişti

Dar toate indiciile trimit la ipoteza că separatiştii susţinuţi de Rusia poartă răspunderea pentru doborârea aparatului de zbor. Toate doborârile de avioane care au avut loc până acum în zona de luptă au fost efectuate de separatişti, care, potrivit propriilor declaraţii, sunt şi în posesia de sisteme de rachete antiaeriene de tip Buk, de care e nevoie pentru a se nimeri avioane aflate în zbor la o altitudine de zece mii de metri.

Şi mai demascator e faptul că şeful separatiştilor, fostul ofiţer al serviciului secret al Rusiei, Igor Strelkov, s-a lăudat în reţelele sociale la scurt timp după prăbuşirea avionului MH17 că separatiştii pro-ruşi ar fi doborât încă un aparat de zbor ucrainean de tip Antonov. Nu se ştie nimic de o asemenea doborâre, motiv pentru care se poate bănui că separatiştii au confundat avionul de tip Boing 777 cu un Antonov al forţelor aeriene ucrainene şi l-au doborât din greşeală. Această presupunere e susţinută şi de interecpetările comunicaţiilor dintre separatişti şi ofiţeri ai serviciului secret al armatei ruse, GRU. Potrivit lor, o unitate secesionistă din localitatea est-ucraineană Cernucino, situată la doar câţiva kilometri de locul prăbuşirii avionului de pasageri malaezian a lansat o rachetă care a doborât un aparat de zbor.

Dar certitudinea cu privire la responsabilii veritabili ai doborârii nu va exista decât în urma unei investigaţii internaţionale independente. E de aşteptat ca, în special, evaluările datelor furnizate de sateliţi să ofere informaţii precise cu privire la locul din care s-a lansat racheta.

Nouă escaladare a conflictului

Doborârea avionului MH17 deasupra Ucrainei răsăritene modifică masiv structura acestui conflict ajuns virulent cu săptămâni în urmă. Doborârea de la 10.000 de metri înălţime a unui avion de pasageri neimplicat, prin recursul la un sistem antiaerian complex vădeşte că separatiştii nu sunt o miliţie populară, care luptă cu arme uşoare pentru drepturile ei. Rezultă din folosirea acestor sisteme complexe că sunt la lucru aici instructori profesionişti. Susţinerea de către armata rusă şi de către serviciile de securitate ruseşti e, desigur, greu de dovedit, dar e probabilă.

Reiese de aici tot mai clar, între altele, că în Donbass nu e vorba de un conflict civil ucrainean, ci de un război prin interpuşi dus de forţe susţinute de Rusia împotriva Ucrainei.

Europa trebuie să adopte o poziţie clară

După abominabila crimă, soldată cu sute de victime civile din întreaga lume va deveni tot mai greu pentru Occident şi în special pentru statele Uniunii Europene să se considere mediatori şi să caute o soluţie diplomatică împreună cu Rusia. Se vor amplifica revendicările ca Europa să ia de acum încolo mai clar partea uneia din tabere şi să susţină militar, în mod direct, Ucraina, în lupta ei contra separatiştilor. Şi cu siguranţă se vor amplifica apelurile la adoptarea de sancţiuni cuprinzătoare împotriva Rusiei, chiar dacă şefii de stat şi de guvern europeni nu vor să se lase presaţi să treacă la escaladarea confruntării cu Rusia.

Dar nu numai Occidentul e silit să-şi revizuiască strategia. Şi politicienii ruşi se află în prezent la o răscruce de drum. Dacă Moscova nu se va dezice acum în mod neîndoielnic de separatişti şi nu le va retrage susţinerea într-un mod cât se poate de clar, Kremlinul îşi va pierde şansa de a se deroba de răspunderea pentru vărsarea de sânge din ţara vecină. Pe plan intrernaţional nu va mai acorda nimeni încredere acestui joc dublu. Preşedintele Putin va trebui să semnalizeze fără echivoc dacă vrea pace. Altfel s-ar putea crea impresia că omul forte al Rusiei a pierdut controlul asupra armatei sale şi a serviciilor sale secrete.