1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce imigranţi vrea Germania?

Christoph Hasselbach / i.a.4 martie 2015

Germania are nevoie de imigranţi, afirmă politicienii şi reprezentanţii economiei. Dar vor asta şi germanii? Dezbaterea privind o lege a imigraţiei ar fi mai mult decât utilă, consideră Christoph Hasselbach.

https://p.dw.com/p/1Ekq7
Imagine: picture-alliance/dpa

Germania a evitat multă vreme să ia în discuţie chestiunea migraţiei. Mai întâi fiindcă nu s-a dorit ca Germania să fie o ţară a migraţiei. Nimic nu a ilustrat mai bine această poziţie decât cuvântul "Gastarbeiter" (muncitor-oaspete), cu care erau calificaţi cei sosiţi la muncă în Germania postbelică. Termenul voia să sublinieze că este vorba de ceva provizoriu. Iar formaţiunile conservatoare, CDU şi CSU, evită termenul migraţie până astăzi, pentru a nu-şi înspăimânta electoratul. Între timp însă, statisticile arată că Germania a devenit a doua ţară de imigraţie, după SUA. În ultimii ani, societatea germană a devenit mai multicoloră. Astăzi, niciun politician care se respectă nu mai contestă faptul că Germania a devenit o ţară de imigraţie.

Diferenţa dintre a fi şi a voi

Între timp, politicienii şi managerii din economie se întreabă ce fel de imigranţi ar fi doriţi de societate. Alte ţări au formulat mult mai devreme decât Germania criteriile de selecţie pe care le şi aplică. Asta deoarece există o concurenţă la nivel internaţional, pentru forţa de muncă cu înaltă calificare.

Cine să rămână pe dinafară?

Acum, că se discută deschis despre imigraţie, ar trebui enumerate şi o serie de consecinţe. Cine spune pe cine vrea să aibă în ţară, spune şi pe cine nu doreşte. Apoi, nu trebuie confundată recrutarea de forţă de muncă cu azilul politic. Politicieni versaţi şi reprezentanţi ai economiei au constatat foarte repede că între solicitanţii de azil se numără oameni care pot fi foarte utili economiei germane, dacă li se acordă drept de muncă.

Deutsche Welle Christoph Hasselbach
Christoph HasselbachImagine: DW/P. Henriksen

State câştigătoare, state perdante

Concurenţa internaţională în vederea atragerii oamenilor cu bună pregătire a divizat ţările în câştigătoare şi perdante. Ţările sărace îşi pierd oamenii cei mai talentaţi. Prin acest exod de creiere le este tot mai dificil să creeze bunăstare în propria ţară. Ţările bogate în schimb, pot spera că vor avea la dispoziţie forţă de muncă relativ ieftină dar foarte motivată. Cu puţin timp în urmă, în presa britanică s-a putut citi că în oraşul Manchester lucrează mai mulţi medici din Malawi decât există în statul african. Ca o ironie, unele organizaţii caritabile trimit medici europeni să lucreze în Malawi, unde lipsa personalului a devenit o mare problemă. Dar inegalitatea între ţări a devenit evidentă şi în Europa. Cum să se reaşeze pe picioare Grecia, dacă tinerii pleacă în alte ţări fiindcă nu mai au acasă nicio perspectivă ?

Un alt factor este acceptanţa. Dacă angajatorii germani se plâng de lipsa forţei de muncă cu înaltă calificare, adesea este de fapt vorba de interesul lor economic propriu şi mai puţin despre bunăstarea societăţii. Economia se bucură să aducă cât mai mulţi tineri educaţi de alte ţări, şi care au pretenţii materiale mai reduse decât germanii.

Dacă ţelul este înlocuirea prin imigraţie a numeroşilor germani care vor ieşi la pensie în anii viitori, atunci va fi nevoie de milioane de imigranţi. Dar cine poate garanta că societatea va reuşi să-i integreze pe aceştia? Apoi, nu este sigur că statele industrializate vor avea nevoie de atât de mulţi lucrători ca şi astăzi. Iar oamenii, odată sosiţi, nu pot fi atât de uşor expediaţi în ţările lor de origine.

Toate aceste argumente întăresc nevoia unei dezbateri pe tema migraţie. Acum se stabilesc strategii care vor modifica societatea germană fundamental şi pentru o lungă durată.