Amnesty Internaţional: Clima impunităţii domneşte

"2014 - abisul sau, în sfârşit, schimbarea în mai bine?", se întreabă secretarul general al Amnesty International (AI), Salil Shetty, la prezentarea noului raport al organizaţiei privind respectarea drepturilor omului. În recentul său raport, AI confirmă efectele crizelor din Siria, Orientul Mijlociu şi multe ţări africane: accentuarea eroziunii justiţiei internaţionale şi scutirea de pedeapsă a vinovaţilor. O "climă a impunităţii" se extinde. Reacţia comunităţii internaţionale: "ruşinoasă şi inadecvată"!

Bilanţul anului 2014 este înfiorător. De la Damasc la Kabul, din Mexic la Baku, din sudul Sudanului la Colombo, de la Abuja la Moscova şi Asia Centrală şi, da: de la Washington la Beijing - locuri în care angajamentele internaţionale sunt grav încălcate, Convenţia de la Geneva privind protecţia civililor este ignorată, iar acordarea ajutoarelor umanitare este îngreunată, dacă nu chiar împiedicată.

Reprezentanţii societăţii civile care au curajul să denunţe nereguli sunt reduşi la tăcere cu ajutorul presiunilor şi al unor legi tot mai consecvente. Cine a urmărit vreodată apariţiile Chinei, Rusiei sau ale altor state ostile societăţii civile în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este de acord cu concluziile raportului Amnesty International: "Un an zdrobitor pentru toţi cei care protejează drepturile omului şi pentru cei care suferă din cauza războaielor."

Europa - "un an al regresului"

Europa n-are niciun motiv de satisfacţie şi nu numai din cauza luptelor sângeroase din Ucraina sau a măsurilor represive ale Moscovei la adresa libertăţii de exprimare şi a orientării sexuale. Discriminarea minorităţilor şi ostilitatea tot mai crescândă faţă de refugiaţi şi valurile de migranţi sunt larg răspândite. Atacurile anumitor formaţiuni aflate la guvernare, mai ales din Marea Britanie şi Elveţia, la adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului scot în evidenţă spiritul vremii: întru "securitatea populaţiei" anumite drepturi fundamentale se cer suspendate.

Tortura , "supunerea conştientă la chinuri a unui om pentru a-l constrânge să facă declaraţii" - conform definiţiei din Convenţia ONU împotriva torturii - a ajuns un termen golit de conţinut de către jurişti, iar raportul Senatului american nu dezvăluie numai metodele şocante ale CIA, ci şi dimensiunea complicităţii europenilor.

Africa şi Orientul Mijlociu

La două decenii de la genocidul din Ruanda, numeroase conflicte sângeroase macină continentul african. Sudanul de Sud, ţară care şi-a căpătat independenţa cu ajutorul solidarităţii şi simpatiei internaţionale, se chinuie să iasă din impas. Sub ochii Naţiunilor Unite, un guvern iresponsabil şi-un conflict inter-etnic lovesc din plin cele mai fragile categorii: copiii şi femeile.

"Primăvara arabă" nu mai e demult primăvară, ci un crivăţ care mătură peninsula: Libia şi Yemenul sunt în pragul colapsului, Irak-ul se clatină în faţa hoardelor de califi autointitulaţi, Egiptul declară război terorismului motivat religios. În Siria au murit peste 200.000 de oameni. ONU a renunţat să mai ţină evidenţa deceselor. Conflictul sirian a devenit aproape uitat. Israel şi Gaza: conform unui recent bilanţ, numărul morţilor ar fi de peste 2000. Politic, cele două părţi s-au împotmolit, iar interesele Israelului privind securitatea sunt sensibile. Însă refuzul Tel Aviv-ului de a coopera cu Consiliul de Securitate ecvhivalează cu încălcarea obligaţiilor asumate ca membru al organizaţiei.

Limitarea sau renunţarea la dreptul de veto?

Consiliul de Securitate poartă răspunderea păcii şi a siguranţei, dar şi a respectării drepturilor omului. Legătura dintre conflict şi instabilitate - pe de o parte, nedreptate, sărăcie şi încălcarea drepturilor fundamentale - pe de alta, devine perfect vizibilă de-a lungul raportului Amnesty.

În aceste condiţii, ar fi de ajutor dacă cei 5 membri permanenţi ai Consiliului ar renunţa la dreptul de veto în caz de genocid sau de crime împotriva umanităţii - cum cere Amnesty International? Din 1993 încoace se vehiculează ideea reformării Consiliului, dar nu se întrevede niciun rezultat.

Provocarea şi avertismentul rămân cel mai mic memento privind situaţia deplorabilă din lume în domeniul drepturilor omului, în speranţa că paşii mici vor duce la îmbunătăţirea situaţiei. În context, Germania are şansa de a schimba ceva. În 2015, Republica Federală deţine preşedinţia Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

Hanns Schumacher este un fost diplomat german. Până în 2014 a fost ambasadorul Germaniei la Naţiunile Unite.