Codul Silvic, votat

Parlamentul a respins miercuri cu o largă majoritate (218 - 95) cererea de reexaminare a președintelui privitoare la Codul Silvic, după o dispută aprinsă în ciuda limitelor impuse de procedura de urgență. Liberalii au cerut retrimiterea la Comisie, adoptând o poziție foarte critică față de articolul 20 referitor la regimul distinct al proprietăților mai mici de 10 ha. Dar e remarcabil că PNL a renunțat să mai combată articolul privitor la cotele de exploatare și la preemțiune, acel articol reclamat de compania Holzindustrie Schweinghofer.

Pur și simplu subiectul cotelor a dispărut din dezbatere, probabil ca efect al campaniilor de presă și al manifestațiilor publice organizate recent. Dovezile legate de efectele monopolului în planul achizițiilor și abuzurile probate de investigația sub acoperire a organizației ecologiste Environmental Investigation Agency au schimbat radical raportul de forțe. Nu în ultimul rând este de menționat că președintele Klaus Iohannis nu a mai insistat nici el pe tema cotelor de exploatare. În cursul conferinței de presă din ziua de luni 18 mai, Președintele a mutat accentul pe articolul 20, cel privitor la proprietățile forestiere mai mici de 10 ha și care ar fi cele mai expuse defrișărilor necontrolate.

Totuși legea impune proprietarilor cote precise, de cel mult 3m cubi la hectar pe an și îi obligă să facă contracte cu ocolul silvic, așa încât există pârghii legale pentru limitarea tăierilor discreționare. Cine taie aiurea, se expune legii. Astăzi proprietățile mici sunt pur și simplu furate și nu întotdeauna de proprietarii lor, care poate locuiesc la oraș și nici nu au habar de ce se petrece, ci de hoții profesioniști care profită de lipsa totală a pazei pădurilor.

Or, legea prevede anumite pârghii, oferind competențe și obligații ocoalelor silvice. În România din păcate nu există încredere între stat și cetățeni și contractele nu sunt nici ele respectate. Ocoalele silvice nu dau nici ele dovezi de probitate și rigoare. Din acest motiv un rol important ar putea să-l joace și dezbaterea inițiată de președintele Klaus Iohannis în cadrul CSAȚ. O armătură superioară, menită să garanteze aplicarea strictă a legii, nu ar fi deloc ceva inutil.

Dar, în cele din urmă, este important că președintele a declarat, fără echivoc, că va promulga legea chiar dacă amendamentele sale vor fi respinse. A fost mai curând, după toate aparențele, o luptă politică falsă, provocată de neînțelegeri, căci un subiect atât de delicat cum este cel legat de protecția mediului nu poate fi tratat în termenii puri ai concurenței comerciale. În acest domeniu este nevoie de restricții și de un echilibru bine studiat între exploatarea profitabilă și conservarea pădurii.

Specialiștii din toate câmpurile politice și din rândurile ecologiștilor nealiniați au ridicat în ultimul timp destule obiecții față de această lege. Inițiatorii, firește, au susținut-o, iar opoziția a combătut-o, găsind că PSD și-a rezervat anumite beneficii pentru sine. Dar în ceea ce privește subiectele mari – limitarea exploatării nemăsurate, a exporturilor de lemn brut și paza pădurilor - proiectul se înscrie, cu siguranță, pe drumul cel bun.