1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce te faci când ai probleme la serviciu în Germania?

Panagiotis Kouparanis, Cristian Ştefănescu15 octombrie 2012

Toţi angajaţii trebuie să aibă parte de un tratament egal. Aşa spune legea germană – dar numeroşi angajaţi proveniţi din noile state ale Uniunii Europene descoperă că, pentru ei, legea nu se aplică întotdeauna.

https://p.dw.com/p/16H2f
Imagine: Fotolia/nyul

Intermediarul i-a promis Karolinei o familie bună din Hanovra. Nici măcar nu e o problemă faptul că nu vorbeşte decât poloneza – bătrâna de care va trebui să îngrijească este, oricum, dementă. Programul de lucru ar urma să se încheie la ora şase – şi sfârşiturile de săptămână sunt, şi ele, libere

După trei luni, Karolina este la capătul puterilor. În locul celor 40 de oră pe săptămână trebuie să fie lângă bătrână 24 de ore din 24 – iar plata a rămas cea pentru un program normal de lucru. Dacă nu ar fi avut nevoie urgentă de bani, nu ar mai fi venit în Germania – aşa că nici gând să renunţe la acest serviciu nu este dispusă.

Consiliere fără tergiversări

În principiu, Karolina ar putea să se adreseze justiţiei, chiar dacă nu are aşa-numitul "Entsendebescheinigung“ – documentul ce atestă că a ajuns la familia germană prin intermedierea unei firme din ţara sa de origine, Polonia. Dar, explică Silvya Timm, există şi căi mai simple. Timm, născută şi ea în Polonia, lucrează la un centru de consiliere din Berlin finanţat prin proiectul de tip sindical „Faire Mobilität“. Sarcina ei este să îi lămurească pe angajaţii din noile state central- şi est-europene ale Uniunii Europene cu privire la drepturile pe care le au şi să le ofere asistenţă concretă.

Sylvia Timm încearcă, în cazul concret al Karolinei, să ia legătura cu familia germană pentru a discuta despre situaţia creată. Ar fi fost, desigur, mult mai bine dacă, în loc să aştepte atât de mult, Karolina ar fi sunat-o de la bun început. Atunci s-ar fi putut lămuri toate părţile implicate ce prevede şi ce interzice dreptul german al muncii. „De cele mai multe ori, femeile vin doar atunci când situaţia a escaladat şi când pentru un arbitraj este deja prea târziu“, povesteşte Timm. Consecinţa, în majoritatea cazurilor: angajata pleacă de la familia care a angajat-o – dar, cel puţin, intră în posesia banilor ce i se cuvin.

Studie Millionen arbeiten für niedrige Löhne
Imagine: picture alliance/dpa

„De cum apar problemele trebuie apelat după ajutor“, sfătuiesc Mihai Bălan şi Jochen Empten, consilierii centrului „Faire Mobilität“ din Frankfurt şi Hamburg. În vreme ce, la Berlin, persoanele care vin la consiliere lucrează în special în căminele de bătrâni, în spitale sau ca îngrijitori la familii, la Frankfurt, centrul are de-a face mai degrabă cu muncitori în domeniul construcţiilor sau al curăţeniei industriale; iar la Hamburg, „clienţii“ serviciilor de consiliere sunt angajaţi în gastronomie sau în abatoare.

Dumping salarial şi liber-profesionism iluzoriu

Sindicaliştii cunosc existenţa breşelor legislative. Un exemplu de asemenea traseu numai bun pentru fentarea legii este subcontractearea, de către abatoarele germane, a unor firme din Bulgaria, Polonia, România şi Ungaria. Acestea, povesteşte Jochen Empten, preiau, cu personalul propriu, munca din abatoarele germane, într-o branşă în care legislaţia federală nu stabileşte un salariu minim.

Situaţia permite antreprenorului german să aplice tarife salariale conforme cu standardele din ţara de origine a subcontractorului. În plus, explică Empten, patronii abatoarelor germane „încearcă să reducă şi mai mult cheltuielile cu angajaţii obligându-i să lucreze ore suplimentare neplătite“. Cel târziu din acest punct se poate vorbi despre o practică ilegală. În funcţie de discuţiile pe care le poartă cu muncitorii, consilierul de la „Faire Mobilität“ poate fie să încerce un dialog cu administraţia abatoarelor, fie să comunice situaţia autorităţilor sau să le faciliteze angajaţilor contactul cu un avocat care să le recupereze plata orelor suplimentare.

Mihai Bălan, originar din România, cunoaşte problemele cu care se confruntă colegul său de la Hamburg: ele coincid cu situaţiile pe care le întâlneşte în construcţii. Dat fiind că în acest domeniu există un plafon minim slarial, subcontractorii străini preferă să îi trimită pe muncitori ca persoane fizice autorizate. „Li se pune de cele mai multe ori în faţă un contract în limba germană, pe care cei mai mulţi nu îl înţeleg dar îl semnează pentru că au neapărată nevoie de aceşti bani“, povesteşte Bălan. În anunţul de angajare se vorbeşte despre un câştig lunar de circa 2800 de euro; fiscul german îşi reţine diversele taxe direct de la angajat, căruia, în final, îi rămân cel mult 1000 de euro lunar. „Nu am întâlnit nici un constructor român care să ajungă cel puţin la nivelul salariului minim“, admite consilierul de origine română.

Nevoia de a-ţi cunoaşte şi exercita drepturile

Bălan are destule căi de a le fi de folos muncitorilor înşelaţi – cu condiţia ca aceştia să recurgă la serviciile lui. Poate, de exemplu, să ia legătura cu adunarea sindicală din firma angajatoare solicitând ca antreprenorul să pună presiune pe subcontractor. Poate, de asemenea, să sune la agenţia pentru muncă, la sindicatul din domeniu sau poate să recomande un avocat care să se ocupe de recuperarea a cel puţin unei părţi din banii corespunzători muncii prestate. O recomandare este ca

Polnischer Bauarbeiter auf Baustelle in Deutschland Einwanderung Zuwanderung Einwanderer Lohndumping
Imagine: picture-alliance/dpa

muncitorii sosiţi în Germania să se afilieze unui sindicat de la începutul contractului, o asemenea alegere conferindu-i, după trei luni, întregul suport legal pe care îl primeşte orice angajat din branşă. Printre beneficiile traiectoriei sugerate de Mihai Bălan se numără accesul la un curs de integrare, oferit deja tuturor celor care, în ultimii şapte ani, au ales calea legală şi au colaborat cu sindicatul. Avantajul unui asemenea curs de integrare nu se limitează doar la învăţarea limbii ci şi a multora dintre soluţiile la problemele cu care te confrunţi în Germania în viaţa de zi cu zi.

Chiar dacă birourile din Berlin, Hamburg şi Frankfurt ale „Faire Mobilität“ au, fiecare, un anume obiect central de activitate, muncitorii veniţi din Europa Centrală şi de Răsărit se pot adresa oricărei filiale – de cele mai multe ori chiar în limba maternă.

Birouri de consiliere „Faire Mobilität“

Berlin:
Dr. Sylwia Timm
DGB-Haus
Keitchstraße 2
10878 Berlin
Tel.: 030-21016437
E-Mail: sylwia.timm@bfw.eu.com

Limbi de lucru: germană, poloneză, rusă şi engleză; se poate comunica şi în română
sau bulgară – după o programare prealabilă
Puncte de greutate: sănătate şi îngrijirea persoanelor

Frankfurt:
Gosia Zambron şi Mihai Bălan
DGB-Haus – Biroul regional IG BAU
Casa 2, etaj 2, camera 2.204
Wilhelm-Leuschner-Straße 69-77
60329 Frankfurt/Main
Tel.: 069-95119930
E-Mail: mihai.balan@igbau.de; malgorzata.zambron@igbau.de

Limbi de lucru: germană, poloneză, română, bulgară (cu programare prealabilă)
Puncte de greutate: construcţii, întreţinere industrială

Hamburg:
Jochen Empen
Arbeit und Leben Hamburg
Besenbinderhof 60
20097 Hamburg
Telefon: 040 - 28401677
E-Mail: jochen.empen@hamburg.arbeitundleben.de

Limbi de lucru: germană, poloneză, engleză, bulgară, română (cu programare
prealabilă)
Puncte de greutate: industria alimentară şi a prelucrării cărnii