Ce mai înseamnă iubirea de ţară

Ceea ce a condus, într-o măsură covîrşitoare, la răsturnarea tuturor predicţiilor şi la alegerea lui Klaus Iohannis preşedinte a fost manifestarea patriotismului românilor din diaspora care au arătat că le pasă de ţara lor, ca cetăţeni activi şi implicaţi în deciderea alegerii noului preşedinte. Sute de mii de români care îşi cîştigă cu greu o pîine mai bună în afara ţării i-au determinat şi pe cei de-acasă să iasă din pasivitate şi blazare, să descopere în ei acel impuls al datoriei de a se exprima ca cetăţeni, într-o solidaritate pe care o întîlnim atît de rar în socieatatea românească.

Individualismul este caracteristica principală a societăţii româneşti de astăzi, după 25 de ani de la revoluţia din decembrie 1989. Miracolul ce s-a petrecut atunci, în zilele lui decembrie, a continuat cu solidaritatea ce a făcut posibilă manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii, în numele unor principii şi valori care au dat expresia iubirii faţă de ţară. Acolo nu mai erau oameni singuri, ci zeci de mii de oameni împreună, animaţi de aceleaşi idealuri pentru binele României şi al românilor. Sensul acelei exprimări solidare nu a fost înţeles din păcate de milioane de români, manipulaţi de aparatul de propagandă al FSN-ului.

Definit de Corneliu Coposu, patriotismul "este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricînd viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă."

Oare cîţi politicieni români ar putea rosti aceste cuvinte fără să roşească în faţa incapacităţii lor de a crede în ele? Cîţi oameni de rînd sînt în stare să creadă că, dacă nu ei, atunci alţii mai buni decît ei sînt capabili de sacrificiul suprem pentru ţara lor?

După 1990 şi-a făcut loc patriotismul exaltat, afişat public în forme violente, după reţeta Partidului România Mare, ce nu avea nimic comun cu valorile culturale şi de civilizaţie existente sau de urmat după modelul democraţiilor europene. Iubirea de ţară tăcută era pusă la încercare în faţa unui stat corupt, fără un ideal formulat şi urmărit cu claritate, cu politicieni interesaţi doar de propriile afaceri şi interese şi nu de destinul ţării şi bunăstarea cetăţenilor.

Acum mai mult ca oricînd, după ce o mare parte a românilor s-au revoltat împotriva guvernării Ponta şi au ales soluţia Klaus Iohannis, iubirea de patrie ar putea să facă minuni. Nimeni nu cere sacrificiul suprem, ci solidaritate, implicare, seriozitate, competenţă, dăruire pentru semenii tăi.

Societatea românească poate să răspundă proiectelor anunţate de noul preşedinte sau poate să rămînă în carapacea indiferenţei. Pentru că, de la clasa politică, nu ne putem aştepta să fie stăpînită dintr-odată de idealuri pe care nu le-a avut niciodată.