CAS între politică şi economie

România a intrat în recesiune în al doilea trimestru al acestui an, ceea ce provoacă o dublă dificultate. Guvernul e nevoit să-şi revizuiască strategia, iar opoziţia să reflecteze încă o dată la subiectul reducerii CAS. În luna iulie, PDL şi PNL votau în bloc alături de Guvern scăderea contribuţiilor sociale pentru companii cu 5%. Iar luna următoare cele două partide solicitau sesiune extraordinară pentru respingerea mai grabnică a solicitării de reexaminare trimisă de preşedinte. Se va răzgândi opoziţia?

Subiectul e complicat din toate punctele de vedere. Dar problema principală este legată de tipul analizei puse în joc. Dacă interpretezi datele statisticii ca pe un efect al lipsei de încredere a mediului de afaceri, ca pe o manifestare psihologică temporară, atunci scăderea CAS nu ar fi un factor de risc, ci, dimpotrivă, o terapie. De pildă economistul Florin Cîţu, care a criticat mereu guvernul din perspectivă liberală, a pus scăderile pe seama creşterilor de taxe, dar şi a neîncrederii în promisiunile de relaxare fiscală: ”Opreşti investiţiile câtă vreme nu ştii ce se întâmplă. Aştepţi să vezi dacă Guvernul reduce CAS sau doar este o păcăleală. E un comportament normal, mai ales după ce a crescut salariul minim. Economia are deja costuri mai mari: taxe, accize, salarii minime mai mari şi aşteaptă o relaxare promisă”. E clar în această lumină că CAS ar trebui redus, deşi, potrivit aceluiaşi analist, scăderea cotelor sociale ar putea fi neutralizate practic de creşterea salariului minim.

Alţii au propus imediat şi scăderea TVA de natură să dea economiei un impuls cu adevărat hotărâtor şi să iasă din zona creşterii minimale. (L. Isar) În general economiştii, deşi sceptici cu privire la efectele reducerii CAS fără un acompaniament adecvat, s-au pronunţat în favoarea oricăror scăderi de taxe.

Vom vedea ce conduită va adopta Opoziţia de dreapta care, cu siguranţă, e pusă la rândul ei în mare dificultate. Preşedintele Traian Băsescu a prezentat situaţia în cele mai negre culori, acuzând alianţa PNL şi PDL de complicitate cu Guvernul, dar analiza sa nu a fost întru totul onestă. Traian Băsescu a cerut tuturor prudenţă maximă, evocând exemplificator finalul anului 2008, dar omiţând să spună că el însuşi a promulgat atunci legea salariilor profesorilor în pofida unei opoziţii explicite şi insistente a premierului Tăriceanu.

În fine, preşedintele a propus ca alternativă la scăderea CAS anularea taxelor aflate de la 1 ianuarie în mare dispută, acciza la combustibil şi aşa-numita taxă pe stâlp. Totuşi principala preocupare a preşedintelui - şi de aici se trage diferenţa de evaluare - nu este atât una economică cât politică, cu un accent predominant pe angajamentele externe. Dacă în apariţia sa televizată de joi seara preşedintele a adoptat un ton de violentă polemică electorală, în argumentarea oficială a cererii de reexaminare el a avut o altă abordare: ”Anul 2015 este anul în care România are obligaţia de a atinge un deficit structural de 1% din PIB, conform Obiectivului Bugetar pe Termen Mediu. (...) De asemenea, bugetul anului 2015 trebuie să prevadă creşteri importante ale bugetului Ministerului Apărării Naţionale, nevoi care reflectă realităţile regionale.” (”Cerere de reexaminare”, 23 iulie 2014).

Este posibilă o discuţie serioasă în Parlament? Ocazia există şi au rămas 10 zile bune pentru pregătirea ei.