Cărţile unui "Kafka al literaturii române" la îndemîna cititorilor germani

Un bun obicei al cotidianului NEUE ZÜRCHER ZEITUNG este să-şi arunce din cînd în cînd atent privirile spre Europa Centrală şi de Sud-Est, în consecinţă şi spre România.

Cititorii s-au familiarizat astfel şi cu numele unor publicişti pentru care cultura acestei zone a continentului a încetat demult să mai fie o terra incongnita, care se simt chemaţi să facă larg cunoscute marile şi micile lor descoperiri.

Unul din aceşti publicişti este Markus Bauer, autor între altele al unei cărţi apărute la editura Tranzit, intitulată „În România. Pe urmele unei înrudiri europene”.

Din nou, dar de astă dată pe urmele „modernistului” Max Blecher, porneşte Markus Bauer în România. În amplul articol - un adevărat reportaj literar - publicat în cotidianul elveţian, reînvie o lume şi o epocă, o atmosferă inconfundabilă, pentru totdeauna spulberată, cea a oraşelor şi tîrgurilor locuite odinioară de o burghezie cultivată, cosmopolită, deschisă, absorbind cultura clasică şi modernă, avînd curajul experimentului avangardist animat de intensitatea unor autentice trăiri.

„Din ţara de dincolo de Carpaţi” au ajuns în marile capitale un Victor Brauner, un Jacques Hérold, Benjamin Fondane, Tristan Tzara…

Un astfel de topos (în care M. Blecher, (care şi-a înlocuit cele două prenume Max şi Marcel cu iniţiala M.) născut în 1909, s-a născut, a copilărit şi s-a format) la Roman, atenua, din perspectivă culturală şi intelectuală, distanţele dintre centru şi provincie.

La Roman se află nu doar casa părintească şi casa în care a murit M. Blecher, în 1938, ci şi casa în care s-a născut „carismaticul„ Sergiu Celibidache.

Markus Bauer reconstituie etapele biografiei lui Blecher, acest „Kafka al literaturii române,” dar o face dezinvolt, fără nici o urmă de pedanterie sau didacticism chiar şi atunci cînd relevă specificul prozei sale, prestaţia de traducător a lui Ernest Wichner ori meritul postfeţei semnate de Herta Müller, de a deschide noi portiţe de interpretare textelor emanate de o anumită percepţie „erotică” a lumii, a corporalităţii şi materiei.

Afinităţile elective ale lui Max Blecher sunt alimentate şi din rezervorul marii literaturi, din lecturile în original ale scrierilor lui Paul Valéry, Marcel Proust, William Blake.

Toate cele trei romane ale lui M. Blecher - ”Întîmplări din irealitatea imediată”, „Vizuina luminată” şi „Inimi cicarizate”, însoţite de desenele autorului şi de documente fotografice, oferă cititorilor germani şansa unei duble revelaţii: cea a unuia din cei mai reprezentativi autori ai avangardei literare interbelice precum şi a unei „modernităţi” viguroase, originale, nebănuite, generate de spiritul rîvnitei dar apusei Europe de Mijloc.…

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident