Băsescu, Ponta şi saltul peste umbra proprie

Înaintea deciziei de luni a preşedintelui Traian Băsescu de a-l nominaliza pe Victor Ponta ca premier, semnalele occidentale la adresa Bucureştilor au fost cât se poate de clare. De la Washington şi Bruxelles, actorii politici români au fost încurajaţi să respecte democraţia şi voinţa alegătorilor români şi să coopereze.

Aliaţii occidentali ai României şi-au spus clar punctul de vedere. Din partea lor, verdictul electoratului trebuie respectat. Ceea ce implică re-desemnarea liderului PSD, asupra căruia a insistat USL, ca şef al guvernului.

În acest context, Traian Băsescu n-a avut loc de întors. Electoratul i-a confiscat spaţiul de manevră, pe care, în conformitate cu litera Constituţiei, preşedintele fără îndoială nădăjduia să-l mai poată utiliza, în interesul naţiunii, după 9 decembrie şi pe care l-ar fi păstrat în condiţiile unei victorii la mustaţă a USL.

Acest spaţiu a dispărut odată ce majoritatea alegătorilor prezenţi la urne a tranşat scrutinul clar şi fără echivoc în favoarea USL. Că va fi o majoritate parlamentară controlată de penali, de turnători şi securişti şi dominată copios de politicieni-afacerişti dubioşi, de plagiatori, de fii şi rubedenii de nomenclaturişti nu schimbă cu nimic situaţia.

Or, în speranţa unui alt deznodământ al alegerilor legislative, preşedintele făgăduise indirect tuturor celor alarmaţi de soarta democraţiei româneşti să nu-l accepte pe Victor Ponta ca premier.

Îngrijorarea fusese cât se poate de legitimă, după încălcarea de către Ponta a deciziilor Curţii Constituţionale şi atacurile din vară ale USL asupra instituţiei Avocatului Poporului, asupra independenţei justiţiei şi a altor instituţii ale statului de drept.

Că Băsescu a sărit peste propria sa umbră, a făcut abstracţie de animozităţile dintre el şi primul-ministru şi a admis desemnarea lui Ponta în funcţia de şef al guvernului nu e doar o probă de flexibilitate a şefului statului, ci, înainte de orice, un semn de respect faţă de electorat.

Acest respect e cât se poate de binevenit. E binevenit chiar şi dacă electoratul s-a înşelat. Democraţia înseamnă acceptarea şi asumarea tuturor verdictelor electorale, inclusiv ale acelora prea puţin recomandabile sau onorabile.

Mai puţin salutar decât volta preşedintelui e bilanţul celui desemnat să conducă în continuare guvernul. Ponta va intra în istorie ca un premier plagiator. În plus, nimic din cariera de până acum a elevului, tovarăşului şi discipolului marelui corupt, Adrian Năstase, de care Ponta a refuzat chiar şi în ultimele zile să se distanţeze, nu justifică învestirea de speranţe în propensiunea spre apărarea statului de drept a liderului PSD.

E foarte posibil ca ex-procurorul cu un doctorat mai mult decât discutabil să reuşească să împace şi capra PNL-istă şi varza UDMR-istă şi să izbutească să-şi alcătuiască un guvern susţinut de o majoritate constituţională. Toate acestea ar permite apoi modificarea legii fundamentale şi împlinirea visului visat de Voiculescu alias Felix şi de Antenele fostului turnător al Securităţii, în speţă acapararea controlului asupra justiţiei.

Dar, oricât de mare va fi autoritatea premierului pe plan intern, oricât de împăciuitoare semnalele de la Bruxelles lansate de Barroso, imaginea externă a României va suferi, în continuare, mult. Din cauza liderilor USL, a suferit enorm şi până acum, în orice caz mai mult decât oricând de la mineriade încoace.

Pentru prestigiul ţării, un astfel de premier nu va putea fi niciodată un câştig, dar va rămâne, în schimb, multă vreme de acum încolo, un handicap serios şi un inconvenient major. Dezavantajul diplomatic se va perpetua chiar dacă USL va face improbabilul şi se va reţine să demonteze statul de drept, în ciuda scandaloaselor promisiuni de desfiinţare a DNA, CCR, ANI şi CNSAS făcute colonelului Dogaru.

Iar una din consecinţele mai pernicioase ale acestei stări de fapt va marca şi evoluţia economiei româneşti. Nu puţini investitori se vor feri să-şi rişte investiţiile şi să creeze noi locuri de muncă într-o ţară cu note proaste şi foarte proaste la capitolul imagine şi combaterea corupţiei.

Victor Ponta ştie bine toate acestea. Dacă el şi colegii săi de la conducerea USL şi-ar fi luat în serios lozincile patriotice, ar fi sărit şi ei, ca preşedintele, peste propria lor umbră. În beneficiul României, Victor Ponta ar fi făcut pasul înapoi şi ar fi lăsat un coleg de partid cu o reputaţie nepătată să conducă, pe viitor, Guvernul de la Bucureşti. Dar atunci n-ar mai fi fost Victor Ponta. Şi nici PSD n-ar mai fi fost un PCR etern nereformat.

La aniversarea Timişoarei, se vor întreba mulţi dacă au murit oare zadarnic cei ce, în decembrie 89, şi-au dat viaţa pentru libertate.