Alianţa ACL, confirmată de sondaje

Un sondaj de opinie realizat de Institutul Avangarde confirmă pentru prima dată într-un mod convingător că decizia PNL şi PDL de a se asocia a fost una bună. Potrivit acestui sondaj, PSD în asociere cu UNPR şi PC ar câştiga la alegerile parlamentare 44%, ACL PNL-PDL 32%, PMP 6%, UDMR 5%, celelalte partide aflându-se sub pragul electoral. Nu avem la dispoziţie nicio confirmare din partea altor case de sondare, dar, chiar şi aşa, putem aprecia că, unite într-o alianţă, PDL şi PNL pot obţine mai mult decât separat.

La alegerile pentru Parlamentul European, din 25 mai, PSD obţinea 37,60%, PNL, 15%, PDL, 12,23%, iar PMP, 6,21%. Avansul pe care l-a înregistrat Alianţa Creştin Liberală faţă de suma celor două partide componente este evident. S-ar putea observa că şi PSD a crescut foarte mult şi că asistăm la o redistribuire generală a voturilor. Mircea Diaconu, care a obţinut de unul singur aproape 7% din voturi, nu mai figureză, fireşte, în sondaj, iar voturile sale ar părea că s-au îndreptat toate către PSD. Totuşi, nu doar PSD câştigă, ci, aşa cum am spus, şi ACL, care obţine în plus 5% faţă de rezultatele însumate din mai.

În această nouă configuraţie, noua alianţă poate năzui în mod realist să câştige alegerile din 2016 sau, cel puţin, să poată deveni baza unei noi majorităţi. PSD este plafonat şi nu mai are resurse de creştere, singura sa speranţă de a rămâne la guvernare fiind încurajarea sciziunilor în partea dreaptă şi păstrarea unor bune relaţii cu UDMR. Un nou partid liberal favorabil PSD, care să rupă cât mai mult din actuala alianţă, ar fi o variantă în care premierul Victor Ponta pare să-şi pună anumite speranţe. În acest scop, el ar fi dispus să-l invite încă din toamnă pe Tăriceanu în Guvern: ”În decembrie, ar fi foarte bine să fie reprezentanţi PLR în Guvern. E târziu acum, mai avem luna septembrie, după care, în octombrie, deja toată lumea e în campanie”. (Victor Ponta)

Dar, dacă aşa-numitul Partid Liberal Reformator se va dovedi o dezamăgire, în ciuda acestor subvenţii de imagine, PSD se va găsi în 2016 în dificultate, mai ales dacă economia va evolua prost. Un contex european dificil şi un an agricol nefericit ar fi suficiente pentru ca, în 2016, Opoziţia să obţină uşor un avans.

Acest calcul este subminat însă de prezenţa PMP, care se ţine deocamdată deoparte, într-o independenţă intenabilă pe termen lung. PMP obţine şi în acest sondaj 6%, ceea ce înseamnă că şi-a constituit, totuşi, un electorat mai stabil decât se credea. În afara UDMR, PMP este singurul partid care îşi păstrează procentele de la alegerile europene.

Concluzia este că preşedintele Traian Băsescu se face indiscutabil vinovat de ruperea dreptei în bucăţi. Şi către stânga s-a produs o deviere după denunţarea USL (Tăriceanu), dar ea a rămas mai mult una de imagine, pe când preşedintele a înfiinţat un partid nou, ce pare să obţină în mod constant mai mult de 5%.

Evoluţiile recente au arătat că scopurile preşedintelui par mai puţin nobile decât presupuneau, încă nu demult, adepţii săi fideli, ceea ce ridică noi semne de întrebare în ce priveşte legitimitatea partidului său. Dacă PMP ar fi avut o identitate puternică, cu afirmaţii clare, am fi putut accepta că noua grupare încearcă să contribuie la cristalizarea doctrinară a vieţii politice româneşti, dar, câtă vreme se scaldă în aceleaşi susţineri lipsite de contur, rolul său rămâne îndoielnic.