480 de informări despre integritatea clasei politice

Traian Băsescu a vorbit duminică la ProTv despre Roşia Montană. Impresia dominantă a fost că preşedintele ezită, că face un sfert de pas înapoi, că şi-a pierdut aplombul cu care acum doi ani susţinea proiectul RMGC. Totuşi printre ezitări şi afirmaţii derutante, un mesaj s-a distins cu mai multă limpezime. Preşedintele a spus, la un moment dat, că a primit 480 de informări de la serviciile de informaţii despre evoluţia proiectului minier şi că niciuna dintre ele nu a fost transferată către parchet. Acest lucru ar dori să spună că serviciile nu au depistat nici cea mai vagă urmă de corupţie.

Să lărgim puţin contextul. În luna iulie a acestui an lumea afla, graţie unui amplu reportaj publicat în The New Yorker (Patrick Radden Keefe, Buried secrets, How an Israeli billionaire wrested control of one of Africa's biggest prize), dedesubturile afacerii fierului din Guinea şi implicarea controversată a miliardarului franco-israelian Beny Steinmetz prin intermediul societăţii sale BSGR. Potrivit FBI care a început încă din primăvara acestui an o investigaţie împotriva BSGR, dar şi a lui Beny Steinmetz personal, există mari suspiciuni că BSGR a obţinut concesiunea unor terenuri miniere în Guinea (pe muntele Simandou care conţine cantităţi enorme de minereu de fier de cea mai bună calitate) prin mită şi tot felul de alte malversaţiuni. Ancheta FBI se bazează pe documente deţinute de Mamadie Touré, văduva fostului preşedinte Lansana Conté, din care reiese că aceasta a primit mai multe milioane de dolari în schimbul influenţării soţului bolnav şi aflat de multă vreme în incapacitate de a-şi exercita cu adevărat funcţiile oficiale. Există şi mărturii şi înregistrări cu microfoane ascunse care duc direct la Beny Steinmetz. Desigur miliardarul neagă şi pretinde că documentele sunt false şi că totul a fost înscenat de George Soros pe care îl acuză de-a dreptul de ură faţă de statul Israel. E un rezumat fad şi sărăcăcios al unei intrigi politico-poliţiste pe care scenariştii de la Hollywood ar avea motive să o invidieze.

Pentru noi este interesantă însă şi figura noului preşedinte din Guinea, Alpha Condé, care, ajutat de experţii lui Gerge Soros, a reuşit să demonteze întreaga afacere în speranţa de a obţine beneficii mai mari pentru ţara sa din exploatarea resurselor. Scandalul este real şi ancheta FBI nu este o glumă. Beny Steinmetz riscă cu adevărat ceva în acest proces în ciuda siguranţei sale de sine, căci chiar dacă nu va fi extrădat în SUA (nici Franţa şi nici Israelul nu o vor face probabil), libertatea sa de circulaţie ar putea avea de suferit. Ar fi de aceea foarte folositor pentru Beny Steinmetz ca reputaţia sa să nu mai fie pătată fie şi în operaţiuni cu totul secundare (cum ar fi Roşia Montană) şi să nu izbucnească noi scandaluri.

În orice caz, grija specială a preşedintelui Traian Băsescu de a vorbi despre curăţenia mediului politic din România şi implicit a afacerii RMGC dă de gândit. Potrivit preşedintelui Băsescu, cel puţin în acest caz, clasa politică este integră, impecabilă, funcţionarii publici sunt la rândul lor nepătaţi. Toate avizele au fost date cum scrie la carte, iar uneori judecătorii care le-au contestat s-au înşelat. În ciuda unor milioane de dolari cheltuiţi de RMGC în această ţară nimeni nu a beneficiat în niciun fel şi totul s-a desfăşurat într-o ambianţă de perfectă integritate. Atunci de ce vorbeşte mereu preşedintele despre ”sistemul ticăloşit”? Sau este o metaforă pe care nu o înţelegem?

Adevărul este că societatea românească este mult mai sofisticată decât cea din Guinea. Şi că problema coruperii nu se pune neapărat în aceiaşi termeni. SRI şi-a făcut cu siguranţă meseria cum se cuvine, dar aşa cum am mai arătat problemele nu sunt ascunse, ci sunt la vedere. Nu trebuie să caute SRI sau FBI în locuri ascunse pentru a găsi contraindicaţii pentru priectul RMGC sau pentru a înţelege modul în care proiectul şi-a făcut loc printre atâtea obstacole legale şi în care a reuşit să adoarmă atâtea circumspecţii.