1 Mai împotriva lui Karl Marx

Ideea unui conflict social între bogaţi şi săraci, între salariaţi şi patronate nu mai este cultivată în România nici măcar de partidele de stînga. Pentru politicienii inteligenţi a stîngii – nu mai vorbesc de cei de dreapta- agitarea vechilor idei marxiste ar părea cel puţin indecentă. Cu puţine excepţii, sindicatele se arată, la rîndul lor, foarte moderate cu acest tip de limbaj şi evită generalizări de tip ideologic.

Este adevărat că mai există pe scena publică din România economişti de factură marxistă şi de şcoală veche, care continuă să interpreteze toate fenomenle economice ca pe o luptă între munca salariată şi capital. Ei nu mai vorbesc despre “proletariat”, întrucît cuvîntul este grav compromis şi acoperit de oprobiu. Ei nu mai vorbesc de asemenea nici de “lupta de clasă”, deoarece noţiunea evocă cea mai întunecată perioadă din istoria României moderne. “Lupta de clasă” a devenit de fapt sinonimă cu genocidul în întreaga Europă răsăriteană. Marxizanţii vorbesc, aşadar, cu precauţie conştientă sau instinctivă, dar, indiferent de subiect, ei apasă asupra aceluiaşi aspect: polarizarea socială. Cota unică de impozitare, care s-a dovedit o certă reuşită a programului guvernamental aplicat din 2005, a fost combătută tot din perspectiva polarizării sociale. Cota unică a adus însă profituri nu doar capitalului, ci şi celor cu salarii modeste. Pur şi simplu fiecare a plătit statului mai puţin decît înainte.

În ciuda sărăciei relative există în România o stare de spirit mai curînd optimistă. Din anul 1999 şi pînă în prezent România a cunoscut o creştere economică continuă, o scădere spectaculoasă a şomajului şi a inflaţiei. Există aşadar o realitate psihologică care nu concordă cu resentimentul care stă la temelia contestaţiilor sociale radicale. Aflaţi în marea lor majoritatea într-o stare materială mai curînd precară românii evită totuşi conflictul social şi se feresc de capcana revendicărilor marxizante. Este simptomatic de exemplu că, recent, o publicaţie ca Le monde diplomatique, care apărea în versiune românească, a fost desfiinţată din lipsă de cititori. Marxizanţii, atît de imprudent prizaţi în ţările Europei occidentale, au în România un iz de mucegai şi de gaz toxic.