Împotriva ”burgheziei coloniale compradore”

Bucureştiul a fost duminică scena unui protest fără precedent în ultimii ani. Câteva mii de manifestanţi (numărul este mereu prilej de controversă interesată), mai numeroşi în orice caz decât la manifestaţiile din Piaţa Universităţii din ianaurie 2012, au protestat împotriva proiectului minier de la Roşia Montană. O manifestaţie similară s-a desfăşurat şi la Cluj acolo unde există deja un ferment puternic al opoziţiei faţă de proiectul minier şi unde s-a protestat periodic, cu cele mai diverse ocazii.

Ieri în Capitală au participat mai ales tineri studenţi cu mesaje anticapitaliste (”Jos fascismul corporatist”, ”Jos Capitalismul”), dar şi persoane cu o viziune mai curând conservatoare, pentru care investiţiile fără morală şi fără simţul responsabilităţii naţionale nu pot fi acceptate. Există aşa cum am arătat de fiecare dată o convergenţă a stângii ecologiste, a radicalismului anticapitalist, a legalismului inflexibil şi în fine a spiritului conservator în toate aceste proteste. Deputatul de Bucureşti, Teodor Paleologu, care a participat la rândul său la această manifestaţie împotriva exploatării de la Roşia Montană, a definit excelent cine sunt adversarii comuni, în ciuda diferenţelor de viziune: ”Nu sînt deloc de acord cu retorica naţionalistă, conspiraţionistă şi anticapitalistă a multora dintre opozanţii proiectului de la Roşia Montană. Argumentele mele sînt de cu totul altă natură. Sînt argumente tehnice, pragmatice, raţionale. Şi sper, tocmai, ca presiunile occidentale să oprească acest proiect nefast al burgheziei coloniale compradore care stăpâneşte România. (Teodor Paleologu pe pagina de facebook)

Fostul ministru al Culturii (înlocuit în urma unei remanieri a Cabinetului poate tocmai din cauza opoziţiei sale la proiectele indiferente la patrimoniu) a oferit o analiză de reţinut. Această nouă clasă de ”intermediari” (autohtoni) manifestă o totală lipsă de responsabilitate şi un cinism fără limite tocmai pentru că nu deţine capital propriu şi nici proprietăţi locale, depinzând de investiţiile intreprinzătorilor de aiurea. Singurul lor ”capital” este servilismul faţă de marile corporaţii, în favoarea cărora sunt dispuşi să încalce legi şi să ignore interesul pe termen lung al unor comunităţi largi. Totuşi în ciuda delimitărilor sale de stânga, analiza lui Teodor Paleologu are oarecari tangenţe cu stânga, (anti-colonialistă) căci ea face după cum bine vedem o distincţie între o burghezie care îşi trage prosperitatea din raporturile comerciale cu străinătatea şi o burghezie interesată de crearea şi conservarea bogăţiilor naţionale. De fapt astăzi conservatorismul are atingeri cu stânga cât priveşte rezerva faţă de liberalismul lipsit de constrângeri morale şi îşi poate identifica uneori obiective comune aşa cum se vede în cazul Roşia Montana.

Analiza fostului minuistru al Culturii conţine însă câteva presupoziţii care ar trebui ele însele examinate separat 1. Economia românească nu este o economie europeană, ci una de ţară subdezvoltată supusă şocurilor puternice ale capitalismului global; 2 Ţările europene (”presiunile occidentale”) vor ajuta România să depăşească mentalitatea de lumea a treia, regăsind demnitatea centralităţii proprii. 3. Integrarea în UE este tocmai procesul de emancipare a ţării şi nu de supunere necritică la toate pulsiunile de multe iresponsabile ale capitalismului global. Fiecare din aceste presupoziţii ar pretinde o discuţie extinsă.

Totuşi dincoace de ideile generale sunt de menţionat câteva fapte simple, care vorbesc de la sine. Proiectul de lege adoptat de guvernul Ponta şi care va fi supus aprobării Parlamentului propune exact ce intenţiona să facă legea specială de expropriere pe care o promovaseră cu acordul tacit al preşedintelui Băsescu câţiva senatori în legislatura anterioară: şi anume să ofere companiei miniere (RMGC) puterea neîngrădită de a opera exproprieri în numele statului. Legea spune că expropriatorul este statul român, dar pe de altă parte procedura de expropriere va fi îndeplinită de titularul licenţei de exploatare, cu tot ce înseamnă acest lucru.

În al doilea rând, proiectul de lege prelungeşte licenţa de exploatare (expirată de mult) şi obligă autorităţile la toate nivelurile să satisfacă prompt toate solicitările companiei legate de avizare, de extinderea perimetrului de exploatare prin anexarea unor păduri, fâneţe şamd. Avizele vor fi date anticipat cu rezerva îndeplinirii ulterioare a condiţiilor.

Astfel, proiectul acesta pune statul la dispoziţia companiei miniere în mod necondiţionat, în virtutea definirii exploatării ca fiind de ”interes naţional”. Urmările: statul de drept este pus între paranteze, deschizând calea unei exploatări care va distruge mediul, patrimoniul istoric şi, nu în ultimul rând, o întreagă comunitate umană.